Kaiserslautern, de pildă, trebuia ca starea de iobăgie a celui urmărit să fie confirmată prin jurământ de șase din rudele lui de sânge cele mai apropiate și anume exclusiv de rude din partea mamei. (Maurer, „Städteverfassung” [„Organizația orașelor”], I, pag. 381).
O altă rămășiță a matriarhatului abia în dispariție, este respectul Germanilor pentru sexul feminin, respect aproape de neînțeles pentru Romani. Fete tinere din familii nobile treceau drept ostaticele cele mai sigure pentru garantarea tratatelor cu Germanii; gândul că femeile și fiicele lor pot cădea prizoniere și pot fi robite, este îngrozitor pentru dânșii și aceasta mai mult decât orice le stimula curajul în luptă; ei văd în femee ceva sfânt și profetic, și ascultă de sfatul ei chiar în treburile cele mai importante; astfel Veleda, preoteasa Bructerilor de pe malurile râului Lippe a fost sufletul întregii răscoale a Batavilor, în cursul căreia Civilis, în fruntea Germanilor și a Belgilor, a sdruncinat toată domnia Romanilor în Galia. In casă domnia femeii pare necontestată; ea, bătrânii și copiii, au, într adevăr, de făcut toată munca casei, bărbatul vânează, bea sau lenevește. Așa vorbește Tacit; deoarece însă el nu ne spune cine lucrează ogoarele și declară hotărît că robii dădeau numai o parte din roade dar nu făceau clacă, desigur că totuși masa bărbaților adulți trebue să fi îndeplinit puțina muncă pe care o cerea agricultura.
Forma căsătoriei, după cum am spus mai sus, era o căsătorie pereche ce se apropia treptat de monogamie. Nu era încă o monogamie strictă, întrucât oamenilor de seamă le era îngăduită poligamia. In genere, țineau foarte mult la castitatea fetelor (spre deosebire de Celți); deasemeni Tacit vorbește cu o deosebită căldură de tăria legăturilor conjugale la Germani. El dă ca motiv de divorț doar adulterul femeii. Dar descrierea lui are unele lacune și, în afară de aceasta, a fost prea mult adaptată scopului de a servi de oglindă a virtuții pentru Romanii desfrânați. Un lucru este sigur: dacă Germanii au fost într’adevăr în pădurile lor asemenea cavaleri excepționali ai virtuții, a fost deajuns numai puțină atingere cu lumea din afară pentru a-i coborî la nivelul celorlalți oameni de rând din Europa: odată
