despre fara, cuvânt prin care se înțelegea la Burgunzi și Longobarzi — deci la un trib gotic și la altul herminonic sau germanic de Nord — cam acelaș, dacă nu absolut acelaș lucru, care se înțelege prin genealogia din codul dreptului alaman. Ce anume avem în realitate în fața noastră: gintă sau obștie casnică? — rămâne să fie cercetat mai deaproape.
Monumentele linguistice ne lasă în îndoială asupra faptului dacă la toți Germanii exista o expresie comună pentru gintă, și care anume. Din punct de vedere etimologic, grecescului genos și latinescului gens le corespunde goticul kuni, în künne, care sunt chiar întrebuințate în acelaș înțeles. Despre timpurile matriarhatului vorbește faptul că denumirea de femee derivă din aceeași rădăcină: grecește gyne, slavă zena, gotic qvino, în vechea limbă nordică kona, kuna. La Longobarzi și Burgunzi găsim, după cum am spus, fara, cuvânt pe care Grimm îl face să derive dela o presupusă rădăcină fisan, a produce, a naște. Aș prefera derivarea mai concretă din fara, nemțescul fahren, a călători, a colinda, ca o denumire a unei părți din convoiul nomad compus în chip firesc numai din rude, denumire care, în cursul unei migrații de mai multe veacuri întâi spre răsărit, apoi spre apus, a trecut cu încetul asupra comunității familiale. Apoi, în limba gotică sibja, în anglo-saxonă sib, în vechea germană dela Nord sippia, sippa, Sippe. In vechea limbă nordică se găsește numai pluralul sifjar, rudele; singularul există numai ca nume al unei zeițe, Sif. Și, în sfârșit, se mai găsește și o altă expresie în cântecul Hildebrandei, unde Hildebrand îl întreabă pe Hadubrand: „Cine este tatăl tău dintre bărbații din popor… sau din ce gintă ești tu” (eddo huêlîhhes cnuosles du sîs). Dacă a existat un nume german comun pentru gintă, desigur că el a fost kuni, în limba gotică; în sprijinul acestei păreri vorbește nu numai identitatea lui cu expresia corespunzătoare din limbile înrudite, dar și împrejurarea că dela el se trage cuvântul kuning, rege, care la început însemna șeful ginții sau al tribului. Cât despre sibja, (rudă, rudenie) pare să nici nu intre în discuție; cel puțin, sifjar în vechea limbă nordică, înseamnă nu numai
