VII
GINTA LA CELȚI ȘI LA GERMANI
Spațiul nu ne îngădue să ne oprim asupra instituțiilor gentilice care mai există și acum sub o formă mai mult sau mai puțin pură la cele mai felurite popoare sălbatice sau barbare, sau asupra urmelor pe care le-au lăsat aceste instituții în istoria veche a popoarelor civilizate asiatice. Și unele și altele se găsesc pretutindeni. Câteva pilde numai: înainte de a se fi cunoscut ginta, acela care și-a dat cel mai mult osteneala să n’o priceapă, MacLennan, a dovedit existența ei și a descris-o în genere exact la Calmuci, Cerchezi, Samoezi, și la trei popoare indiene: Varalii, Magarii și Munnipurii. Nu de mult, M. Kovalevsky a descoperit-o și descris-o la Pșavi, Șevsuri, Svaneți și la alte triburi caucaziene. Vom da aci numai câteva note scurte despre existența ginții la Celți și la Germani.
Cele mai vechi legi celtice ce s’au păstrat, ne arată ginta încă în plină viață; în Irlanda ea trăiește și astăzi, cel puțin instinctiv în conștiința poporului, după ce Englezii au distrus-o prin violență; în Scoția ea era în plină floare încă pe la mijlocul veacului trecut și a fost înfrântă și aci numai de armele, legiuirile și tribunalele Englezilor.
Vechile legi din Wales, care au fost scrise multe veacuri înaintea cuceririi engleze, cel mai târziu în secolul al XI-lea, vorbesc încă de cultivarea ogoarelor în comun, de către sate întregi, deși numai ca o rămășiță excepțională a unui obicei general de mai înainte; fiecare familie avea cinci acre pentru culti-
