tante, și mai ales legile noi. In privința acestora, hotărîrea era luată de adunarea poporului numită comitia curiata (Adunarea curiilor). Poporul se aduna grupat pe curii, iar în fiecare curie probabil pe ginți; la luarea hotărîrii, fiecare din cele treizeci de curii avea câte un vot. Adunarea curiilor aproba sau respingea toate legile, alegea pe toți slujbașii superiori, inclusiv pe rex (așa numitul rege), declara război, dar pacea o încheia Senatul și hotăra, ca instanță judecătorească supremă, la apelul celor interesați, în toate cazurile în care era vorba de pedepsirea cu moartea a unui cetățean roman. In sfârșit, pe lângă Senat și adunarea poporului era regele, care corespundea întocmai basileus-ului Grecilor și nu era nicidecum regele aproape absolut, așa cum îl înfățișează Mommsen[1]. Și el era șef de armată, mare preot și președinte al anumitor instante judecătorești. El nu avea nicidecum atribuții civile sau puterea de a dispune de viața, libertatea și proprietatea cetățenilor, atât timp cât aceste atribuții nu izvorau din puterea disciplinară a șefului armatei sau din puterea președintelui instanțelor judecătorești întru executarea sentinței. Funcția de rex nu era ereditară; dimpotrivă, el era mai întâi ales de către adunarea curiilor, probabil în urma propunerii predecesorului, și apoi era instalat în mod solemn de către o a doua adunare. Că regele putea fi și destituit, ne-o dovedește soarta lui Tarquinius Superbus.
Ca și Grecii din vremea eroică, Romanii trăiau deci pe timpul așa zișilor regi într’o democrație militară, întemeiată pe ginți, fratrii și triburi, și izvorînd din ele. Chiar dacă curiile și triburile erau alcătuiri în parte artificiale, ele se formaseră după
- ↑ Latinescul rex echivalează cu cuvântul celto-irlandez righ (șef de trib) și cu goticul reiks; că acest din urmă cuvânt, ca la început și Fürst al nostru [german] (adică în englezește first, în daneză förste, primul) însemna șef de gintă sau trib, reiese din faptul că Goții aveau încă în veacul al IV-lea un cuvânt special pentru regele de mai târziu, șef de armată al întregului popor: thiudans. In traducerea bibliei, Ulfila nu numește niciodată pe Artaxerxe și Irod reiks, ci thiudans, iar împărăția împăratului Tiberius nu este numită reiki, ci thiudinassus. In numele thiudan-ului, sau cum traducem inexact, al regelui gotic Thiudareiks, Theodorich, adică Dietrich, amândouă aceste denumiri s’au contopit într’una singură. — (Nota lui Engels)
