intra, odată cu căsătoria, în ginta soțului; deci împotriva lui Mommsen și pentru Morgan.
După aproape trei sute de ani dela întemeierea Romei[1] legăturile gentilice mai erau atât de puternice, încât o gintă patriciană, aceea a Fabienilor, putu să întreprindă pe cont propriu cu învoirea Senatului, o expediție împotriva orașului vecin, Veii. Se spune că 306 Fabieni ar fi pornit în campanie și ar fi fost atrași într’o cursă și uciși și că un singur băiat rămas în viață ar fi perpetuat ginta.
Zece ginți formau, după cum am zis, o fratrie, care aici se numea curie și avea atribuții publice mai însemnate decât fratria greacă. Fiecare curie avea propriile ai ceremonii religioase, sanctuarele și preoții săi; aceștia din urmă, în totalitatea lor, formau unul din colegiile preoțești romane. Zece curii formau un trib, care probabil că avusese la început, ca și celelalte triburi latine, un șef ales — comandant al armatei și mare preot. Cele trei triburi la un loc formau poporul roman, populus romanus.
Deci din poporul roman putea face parte numai acela care era membrul unei ginți, și, printr’însa membru al unei curii și al unui trib. Prima orânduire a acestui popor a fost următoarea: treburile publice erau conduse la început de Senat, care, după cum a observat pentru prima dată Niebuhr în mod just, era alcătuit din conducătorii celor trei sute de ginți; tocmai deaceea ei, ca cei mai în vârstă dintre gentili, se numeau tați (patres) și totalitatea lor Senat (sfatul celor mai bătrâni, dela senex, bătrân). Și aci, obiceiul de a alege pe conducător întotdeauna din una și aceeași familie din fiecare gintă, a creat prima nobilime a tribului; familiile acestea se numeau patricieni și pretindeau dreptul exclusiv de a face parte din Senat și de a ocupa toate celelalte slujbe. Legenda care spune că Romulus ar fi dat celor dintâi senatori și urmașilor lor patriciatul cu privilegiile lui, arată că poporul s’a împăcat cu vremea cu această pretenție, care deveni un drept real. Senatul, ca și Bule-a ateniană, avea cuvântul hotărîtor în multe treburi, discuta în prealabil chestiunile mai impor-
- ↑ Adică în veacul al V-lea înaintea erei noastre. — Nota Red.
131
