torie sau în urma căsătoriei, această avere îi mai aparține; el dispune deci, literalmente, numai de proprietatea sa. Cât privește pe soția însăși și legăturile ei cu ginta soțului ei, el este acela care a introdus-o în această gintă print’un act de liberă voință — căsătoria; pare, deci, deasemenea firesc ca el să fie persoana indicată care s’o împuternicească a ieși din această gintă printr’o a doua căsătorie. Pe scurt, lucrul pare simplu și dela sine înțeles de îndată ce părăsim ideea bizară a endogamiei ginții romane și o privim, împreună cu Morgan, ca dela început exogamă.
Mai rămâne încă o ultimă ipoteză, care deasemenea și-a găsit reprezentanții ei, și încă cei mai numeroși: pasajul ar spune numai „că servitoarele liberate (libertae) nu puteau, fără aprobare specială, e gente enubere (să se căsătorească în afară de gintă) sau să facă vreun alt act, care, fiind legat de capitis deminutio minima[1] ar fi avut ca urmare ieșirea libertatei din uniunea ginților”. (Lange „Antichități romane”, Berlin 1856, vol. I, pag. 195, unde se referă la Huschke în privința pasajului citat de noi din Liviu). Dacă această ipoteză este justă, atunci pasajul citat nu dovedește într’adevăr nimic cu privire la relațiile Romanelor pe deplin libere, și cu atât mai puțin poate fi vorba de o obligație a acestora de a se căsători înăuntrul ginții.
Expresia enuptio gentis se găsește numai în acest pasaj și nicăieri în altă parte, în întreaga literatură romană; cuvântul enubere, a se căsători în afară de gintă, se întâlnește numai de trei ori tot la Liviu, și atunci nu cu privire la gintă. Fantezia că Romanele puteau să se căsătorească numai înăuntrul ginții își datorește existența numai acestui unic pasaj. Ea nu poate însă fi nicidecum susținută. Căci, sau pasajul se referă numai la anumite restricții pentru femeile liberate, și atunci el nu dovedește nimic cu privire la cele complect libere (ingenuae); sau el privește și pe cele complect libere, și atunci el dovedește mai curând că femeea, de regulă, se căsătorea în afara ginții ei, dar
- ↑ Capitis deminutio minima — pierderea minimală a drepturilor. — Nota Red.
