întâi copiii, ca moștenitori direcți; în lipsa acestora, agnații (rudele în linie bărbătească); și în lipsa acestora, tovarășii de gintă. In toate cazurile, averea rămânea în gintă. Aici vedem cum în obiceiul gentilic pătrund treptat noi norme de drept, pricinuite de bogăția crescândă și de monogamie: străvechiul drept egal de moștenire al tovarășilor de gintă este limitat în practică — și cum s’a văzut mai sus foarte de timpuriu — mai întâi la agnați, apoi la copii și la urmașii acestora în linie bărbătească; în cele douăsprezece table aceasta apare firește în ordine inversă.
2. Posedarea unui loc de înmormântare comun. Ginta patriciană Claudia, la strămutarea ei din Regili la Roma, primi o bucată de pământ pentru dânsa și, pe lângă aceasta, un loc comun de înmormântare în oraș. Incă sub August, capul lui Varus, căzut în pădurea Teutoburgică, adus la Roma, fu îngropat în gentilitius tumulus; ginta (Quinctilia) mai avea deci o movilă funerară deosebită.
3. Sărbători religioase comune. Acestea, așa numitele sacra gentilitia, sunt cunoscute.
4. Obligația de a nu se căsători în gintă. Se pare că în Roma aceasta n’a devenit niciodată lege scrisă, dar obiceiul rămase. Din marele număr de perechi conjugale din Roma ale căror nume ni s’a păstrat, niciuna nu are acelaș nume de gintă pentru soț și soție. Dreptul de moștenire dovedește de asemenea această regulă. Femeea pierde prin căsătorie. drepturile ei agnatice; ea iese din ginta ei; nici ea și nici copiii ei nu pot moșteni pe tatăl ei sau pe frații acestuia, fiindcă altminteri s’ar pierde partea de moștenire a ginții tatălui. Aceasta are un înțeles numai presupunând că femeea nu se poate căsători cu niciun tovarăș de gintă.
5. Posedarea în comun a pământului. Ea a existat întotdeauna în timpurile primitive, de îndată ce pământul tribului a început să fie împărțit. Printre triburile latine găsim pământul în parte în stăpânirea tribului, în parte a ginții, în parte a unor gospodării care pe atunci cu greu ar fi putut fi familii monogame. Romulus pare să fi fost cel care a făcut cele dintâi împărțiri de pământ la indivizi, aproximativ un hectar (două jugăre)
125
