mă instanță de către adunarea poporului, în care avea drept de participare și de vot fiecare cetățean atenian; pe lângă aceasta, arhonții și alți funcționari, îngrijeau de feluritele ramuri ale administrației și ale justiției. Un șef suprem al puterii executive nu exista în Atena.
Odată cu introducerea acestei noi orânduiri și cu îngăduirea unui foarte mare număr de locuitori care nu se bucurau de drepturi depline (în parte imigranți, în parte sclavi liberați), organele orânduirii gentilice fură îndepărtate dela treburile obștești; ele degenerară în societăți private și comunități religioase. Dar influența morală, vechiul mod de a privi și de a gândi, moștenite din timpurile gentilice, se păstrară încă multă vreme și dispărură numai cu încetul. Aceasta s’a manifestat la una din organizările statale de mai târziu.
Am văzut că o caracteristică esențială a statului este puterea publică separată de masa poporului. Atena avea pe atunci numai o armată populară și o flotă dată deadreptul de popor; acestea o apărau împotriva dușmanului din afară și țineau în frâu pe robi, care formau deja pe atunci marea majoritate a populației. Față de cetățeni puterea publică nu exista la început decât ca poliție, care este tot așa de veche ca și statul, din care cauză naivii Francezi din veacul al XVIII-lea nici nu vorbeau de popoare civilizate, ci de popoare polițizate (nations policées). Atenienii întocmiseră deci, odată cu statul lor, și o poliție, o adevărată jandarmerie de arcași călări și pedeștri — Landjäger cum sunt numiți în Germania de Sud și în Elveția. Această jandarmerie însă fu formată din robi. Slujba aceasta de sbiri se părea atât de înjositoare atenianului liber încât se lăsa mai curând arestat de un rob înarmat, decât să se coboare el însuși la o astfel de ocupație rușinoasă. In aceasta se manifestă încă vechiul fel gentilic de a gândi. Statul nu putea exista fără de poliție, dar el era încă tânăr, și n’avea destulă autoritate morală pentru a face să fie stimată o meserie, care le apărea în mod necesar infamă foștilor membri ai ginților.
Cât de bine era adaptat statul, copt deja în trăsăturile lui principale, la noua stare socială a atenienilor, se vede din ra-
122
