bucurau numai de protecția legilor.
Intre timp luptele între partide continuau; nobilimea căuta să-și recucerească privilegiile de mai înainte și ajunse iar pentru un moment la putere, până ce revoluția lui Clistene (509 înainte de era noastră) o răsturnă pentru totdeauna; odată cu ea fu însă nimicită și ultima rămășiță a orânduirii gentilice.
Clistene, în noua sa constituție, ignora cele patru triburi vechi întemeiate pe ginți și fratrii. In locul lor apăru o organizație cu totul nouă, bazată pe repartizarea cetățenilor, deja încercată prin naucrarii, după domiciliul lor. Nu mai hotăra apartenența la uniunea de sânge, ci numai domiciliul; nu poporul, ci teritoriul fu acum împărțit, iar locuitorii deveniră politicește un simplu apendice al teritoriului.
Intreaga Atică fu împărțită într’o sută de districte comunale (demos), care se administrau singure. Cetățenii (demoții) care locuiau în fiecare demos își alegeau șeful (demarh) și vistiernicul, precum și treizeci de judecători cu drept de judecată pentru cazurile de mici neînțelegeri. Ei căpătară de asemenea un templu propriu și un zeu apărător sau eroi, ai căror preoți erau aleși de ei. Puterea supremă în demos o avea adunarea demoților. Demosul este, după cum observă cu bună dreptate Morgan, prototipul comunei urbane americane, care se administrează singură. Statul în naștere a pornit în Atena dela aceeași unitate la care ajunge statul modern în desvoltarea lui cea mai înaltă.
Zece unități de acestea (demosuri) formau un trib, care însă, spre deosebire de vechiul trib bazat pe gintă, se numește acum trib local. El nu era numai o unitate politică ce se administra singură, ci și una militară; el alegea pe filarh sau șeful tribului, care comanda cavaleria, pe taxiarh, care comanda infanteria și pe strateg, care conducea toată oastea recrutată pe teritoriul tribului. Apoi tribul trebuia să mai pună la dispoziție cinci corăbii de război cu echipaj și comandant, și primea ca sfânt proteguitor un erou din Atica după care își lua numele. In sfârșit, alegea cincizeci de membri în sfatul atenian.
Deasupra tuturor era statul atenian, condus de către sfatul alcătuit din cei cinci sute de aleși ai celor zece triburi și în ulti-
121
