terminate după mărimea proprietății lor funciare, și pe măsură ce creștea influența claselor avute se înlăturau vechile grupe bazate pe înrudirea de sânge; orânduirea gentilică suferise o nouă înfrângere.
Determinarea drepturilor politice după avere nu era cu toate acestea o întocmire fără de care statul nu putea trăi. Oricât de mare a fost rolul jucat de această determinare în istoria constituției statelor, foarte multe state, și tocmai cele mai bine desvoltate, n’au avut nevoie de dânsa. Chiar în Atena, ea a jucat numai un rol trecător; dela Aristide încoace, toate serviciile erau deschise pentru fiecare cetățean.
In timpul celor optzeci de ani următori, societatea ateniană luă treptat direcția în care a continuat să se desvolte în veacurile următoare. Cametei agrare, în floare în vremurile dinaintea lui Solon, i se puse frâu; de asemenea și nemăsuratei concentrări a proprietății funciare. Comerțul și meșteșugurile, ca și meșteșugurile artistice, care se exercitau din ce în ce mai mult datorită muncii robilor, ajunseră ramuri de îndeletnicire predominante. Lumea deveni mai instruită. Locul exploatării brutale de mai înainte a propriilor concetățeni, îi luă în special exploatarea sclavilor și a clientelei din afară de Atena. Proprietatea mobiliară, averea bănească și bogăția în sclavi și corăbii crescură din ce în ce mai mult, dar ele nu mai erau acum simple mijloace pentru dobândirea proprietății asupra pământurilor, ca în vremurile lipsite de orizont dinainte, ci deveniră un scop în sine. Prin aceasta, pe de o parte se ridică în fața vechi puteri a nobilimii o concurență biruitoare întrupată în noua clasă a industriașilor și comercianților bogați, pe de altă parte însă, se luă terenul de sub picioare și ultimelor rămășițe ale orânduirii gentilice de altădată. Gințile, fratriile și triburile, ai căror membri erau acum împrăștiați peste toată Atica și trăiau cu totul amestecați, deveniseră cu totul improprii ca unități politice; o mulțime de cetățeni atenieni nu aparțineau nici unei ginți; ei erau imigranți care, deși căpătaseră dreptul de cetățeni, nu fuseseră însă primiți în niciuna din vechile uniuni de gintă; pe lângă aceasta, mai era un număr din ce în ce mai mare de imigranți străini, care se
120
