muncii mai întâi între orașe și sate, apoi între feluritele ramuri de muncă în orașe, dădură naștere la noi organe pentru apărarea intereselor lor; se înființară tot felul de funcțiuni. Și apoi tânărul stat avea nevoie, înainte de toate, de o putere proprie, care, la atenienii navigatori, putea fi la început numai o putere maritimă, pentru a duce mici războaie și pentru a apăra corăbiile de negoț. Nu se știe cu câtă vreme înainte de Solon fură înființate naucrariile, districte mici, douăsprezece în fiecare trib; fiecare naucrarie trebuia să furnizeze, să înarmeze și să alcătuiască echipajul unei corăbii de război și în afară de aceasta să mai dea și doi călăreți. Această întocmire lovea orânduirea gentilică în două chipuri. Mai întâi creând o putere publică ce nu mai coincidea întocmai cu totalitatea poporului înarmat; și al doilea, împărțind pentru întâia oară poporul în scopuri publice, nu după grupe înrudite, ci după locul conviețuirii. Ce însemnătate avea aceasta, se va vedea din cele ce urmează.
Intrucât orânduirea gentilică nu putea aduce niciun ajutor poporului exploatat, rămânea să-l ajute numai statul în naștere. Și acesta aduse acest ajutor prin constituția lui Solon, întărindu-se totodată pe seama vechii orânduiri. Solon — nu ne privește aici chipul în care a fost impusă reforma sa pe la anul 594 înaintea erei noastre — deschise seria așa numitelor revoluții politice, și anume printr’un atac dat proprietății. Toate revoluțiile de până acum au fost revoluții pentru apărarea unui fel de proprietate împotriva altui fel de proprietate. Ele nu pot proteja un fel de proprietate, fără de a lovi în celălalt fel. In Marea Revoluție Franceză, proprietatea feudală fu jertfită pentru a salva pe cea burgheză; în revoluția lui Solon a trebuit să sufere proprietatea creditorilor în profitul proprietății datornicilor. Datoriile fură pur și simplu anulate. Nu ne sunt bine cunoscute amănuntele, dar Solon se fălește în poeziile sale că a îndepărtat stâlpi ipotecari de pe parcelele de pământ încărcate cu datorii și că a readus în țară pe cei care fuseseră vânduți pentru datorii și pe cei care fugiseră în străinătate. Aceasta a fost posibil numai prin încălcarea fățișă a proprietății. Și, într’adevăr, dela întâia și până la cea din urmă așa zisă revoluție politică, ele toate au
118
