creatori, fu aceea care, cu toată brutalitatea tinereții ei, făcu pe atenieni să-i simtă stăpânirea.
Ce era de făcut? Vechea orânduire gentilică nu numai că se arătase neputincioasă față de marșul victorios al banului; ea era absolut incapabilă să găsească înăuntrul cadrului ei, chiar numai locul pentru lucruri ca bani, creditori și datornici, încasarea prin forță a datoriilor. Dar noua putere socială exista deja și dorințele desarte, dorul de a readuce timpurile bune din trecut, nu puteau izgoni din lume banul și camăta. Și pe deasupra, în orânduirea gentilică se produsese un șir de spărturi de însemnătate mai mică. Amestecarea tovarășilor de ginți și de fratrii în tot cuprinsul Aticii și mai ales în orașul Atena, crescuse din generație în generație; totuși un atenian, putea încă și acum să-și vândă parcela de pământ oamenilor din alte ginți, nu însă și casa. Diviziunea muncii între feluritele ramuri de producție: agricultură, meșteșuguri — și în sânul acestora din urmă între numeroasele bresle — negoț, navigație etc. luaseră o desvoltare din ce în ce mai mare, odată cu progresele industriei și comunicațiilor; populația era împărțită acum, după îndeletniciri, în grupe destul de stabile, fiecare din ele având o serie de interese noi, comune, care nu-și puteau găsi loc în ginți sau în fratrii și care necesitau prin urmare funcțiuni noi pentru deservirea lor. Numărul robilor se mărise mult și trebue să fi întrecut încă pe atunci cu mult pe cel al atenienilor liberi; orânduirea gentilică nu cunoștea la început robia, deci, nici vreun mijloc pentru a ține în frâu această masă de oameni neliberi. Și, în sfârșit, negoțul adusese în Atena o mulțime de străini care se așezară acolo pentru a câștiga mai ușor; potrivit vechii orânduiri, ei rămaseră deasemenea lipsiți de drepturi și apărare, și rămâneau astfel, cu toată toleranța tradițională, un element străin stingheritor în sânul poporului.
Pe scurt, orânduirea gentilică era pe cale de dispariție. Societatea în creștere încăpea din ce în ce mai puțin în cadrul ei; ea nu putea nici opri, nici înlătura relele, chiar cele mai grozave, ce luaseră naștere sub ochii ei. Dar statul se desvoltase între timp pe nesimțite. Noile grupe, create prin diviziunea
117
