însă fără efect, întrucât nu stabilea niciun fel de deosebire de drepturi între clase. Ea are însă importanță fiindcă ne înfățișează noile elemente sociale, care se desvoltaseră pe nesimțite. Ea arată că ocuparea, conform obiceiului, a slujbelor gentilice de către membrii unor anumite familii ajunsese un drept, puțin contestat, al acestor familii asupra slujbelor, că aceste familii, puternice și așa prin bogăția lor, începură să se strângă, în afară de ginta lor, într’o clasă privilegiată, iar statul care tocmai se forma, consacră aceste pretenții ale lor. Ea mai arată că diviziunea muncii între țărani și meseriași era deja îndeajuns de întărită pentru a putea concura vechea împărțire în ginți și triburi, în privința importanței sociale. In sfârșit, ea proclamă contrazicerea de neîmpăcat între societatea gentilică și stat; întâia încercare de a forma statul constă în sfâșierea ginților, prin faptul că desparte pe membrii fiecăreia din ele în privilegiați și cetățeni de rând, dar pe aceștia din urmă, la rândul lor, în două clase deosebite după meseria lor, opunându-le astfel una alteia.
Istoria politică ulterioară a Atenei, până la Solon, ne este cunoscută numai în mod necomplect. Funcția basileusului ieși din uz; în fruntea statului ajunseră arhonții aleși din sânul nobilimi. Stăpânirea nobililor crescu din ce în ce mai mult, până ce, pe la anul 600 înaintea erei noastre, ajunse de nesuportat. Mijlocul, principal pentru împilarea libertății obștești au fost banii și camăta. Nobilimea locuia cu deosebire în și împrejurul Atenei, unde negoțul maritim și pirateria, încă practicață când se ivea vreun prilej, fi îmbogățiră și concentrară în mâinile lor bogățiile bănești. De aci economia bănească în desvoltare, pătrunse ca apa tare în felul de trai vechi al comunelor rurale, bazat pe economia naturală. Orânduirea socială gentilică nu se poate împăca deloc cu economia bănească; ruinarea țăranilor posesori de parcele din Atica coincide cu slăbirea vechilor legături de gintă, care îi încercuiau, apărându-i. Creanța și ipotecarea pământului (căci până și ipoteca o inventaseră deja Atenieni) nu țineau seamă nici de gintă, nici de fratrie. Și vechea orânduire gentilică nu cunoștea nici banul, nici arvuna, nici datoria în bani. Deaceea, domnia bănească a nobi-
114
