rări și vânzări de pământ, prin diviziunea crescândă a muncii între agricultură și meșteșugărie, comerț și navigație, membrii ginților, fratriilor și triburilor trebuiră foarte curând să se amestece, iar districtul fratriei și al tribului trebui să primească locuitori, care, deși din acelaș popor, nu aparțineau totuși acestor grupe, deci erau străini pe propriul lor pământ. Căci fiecare fratrie și fiecare trib își administrau singure treburile în vremuri liniștite, fără să se adreseze, la Atena, sfatului poporului sau basileus-ului. Cine locuia însă pe pământul fratriei sau al tribului, fără să le aparție, nu putea firește să ia parte la această administrare.
Toate acestea turburară într’atâta funcționarea regulată a organelor orânduirii gentilice încât fu nevoie, încă din epoca eroică, să se ia măsuri de îndreptare. Se introduse constituția atribuită lui Tezeu. Schimbarea consta înainte de toate în organizarea unei administrații centrale în Atena, ceeace însemna că o parte din treburile rezolvate până atunci de către triburi în mod independent, fură declarate ca având o importanță socială și trecute în sarcina sfatului comun, cu reședința în Atena. Prin aceasta Atenienii întrecură cu un pas, toate popoarele indigene din America: în locul simplei uniuni de triburi, trăind alături unul de altul, avu loc contopirea lor într’un singur popor. Astfel luă naștere un drept popular general, atenian, care stătea deasupra obiceiurilor de drept ale triburilor și ginților: cetățeanul atenian primi, ca atare, anumite drepturi și o nouă protecție juridică chiar pe teritoriul unui trib străin. Insă cu aceasta se făcuse și primul pas spre năruirea orânduirii gentilice; căci acesta a fost cel dintâi pas spre primirea ulterioară a unor cetățeni, care erau străini față de orice trib din Atica, care erau și rămâneau cu totul în afară de orânduirea gentilică ateniană. A doua întocmire atribuită lui Tezeu era împărțirea întregului popor, fără a ține seama de ginți, fratrii sau triburi, în trei clase: eupatrizi sau nobili, geomori sau agricultori și demiurgi sau meseriași și trecerea dreptului de a ocupa funcțiuni publice, exclusiv asupra nobililor. In afară de ocuparea funcțiilor publice de către nobilime, această împărțire rămase
