birilor de averi asupra orânduirii sociale prin formarea primelor începuturi de nobilime și regalitate ereditară; robia care privea la început numai pe prizonierii de război, deschizând deja perspectiva pentru robirea propriilor tovarăși de trib și chiar de gintă; vechiul război dintre triburi degenerând în prădăciune sistematică pe mare și pe uscat pentru a cuceri vite, robi, comori, devenind un mijloc regulat de agonisire; într’un cuvânt, bogăția preamărită și stimată ca un bun suprem, și abuzul față de vechile orânduiri gentilice pentru îndreptățirea prădăciunilor. Numai un lucru mai lipsea: o întocmire care nu numai să asigure averile de curând câștigate ale unor persoane izolate împotriva tradițiilor comuniste ale orânduirii gentilice, nu numai să consfințească proprietatea privată așa de disprețuită înainte vreme și să proclame această consfințire drept scopul cel mai înalt al oricărei colectivități omenești, ci și să pună pecetea recunoașterii de către întreaga societate, pe noile forme de dobândire a proprietății, forme care se desvoltă una după alta, deci forme de înmulțire din ce în ce mai rapidă a bogățiilor; lipsea o întocmire care să eternizeze nu numai noua despărțire a societății în clase, dar și dreptul clasei avute de a exploata pe cei neavuți, și stăpânirea ei asupra acestora.
Și întocmirea aceasta apăru. Statul fu inventat.
111
