treizeci de ginți. O astfel de împărțire a grupelor presupune un amestec conștient și metodic în ordinea produsă spontan. Istoria greacă trece sub tăcere cum, când și dece s’a întâmplat acest lucru, despre care Grecii înșiși păstraseră amintiri numai până la începutul epocii eroice.
Deosebirile de dialect erau mai puțin desvoltate la Greci, înghesuiți pe o întindere relativ mică de pământ, decât în întinsele păduri americane; totuși, și aici găsim unite într’o organizație mai mare, numai triburi cu acelaș dialect principal și chiar în mica Atică găsim un d’alect deosebit, care mai târziu deveni cel dominant ca limbă generală a prozei.
In poeziile homerice găsim triburile grecești deja unite în cea mai mare parte în neamuri mici, înăuntrul cărora totuși gințile, fratriile și triburile își păstrau încă complect independența. Ele locuiau deja în orașe întărite cu ziduri; numărul populației crescu cu înmulțirea turmelor, cu desvoltarea agriculturii și cu începuturile de desvoltare a meseriilor; odată cu aceasta se măriră deosebirile de avere, și cu ele se întări elementul aristocratic înăuntrul democrației vechi, primitive. Diferitele neamuri mici duceau războaie fără sfârșit pentru cucerirea celor mai bune pământuri și chiar pentru pradă; robia prizonierilor de război ajunsese o instituție recunoscută.
Orânduirea acestor triburi și neamuri mici era următoarea:
1. Autoritatea permanentă era sfatul, bule, compus la început din șefii ginților, mai târziu, când numărul acestora deveni prea mare, din câțiva aleși dintre șefi, ceeace dădu prilej desvoltării și întăririi elementului aristocratic; astfel ne și înfățișează Dionysios sfatul din timpurile eroice alcătuit din fruntași (kratistoi). Sfatul hotăra în mod definitiv asupra treburilor importante: așa, la Eshil, sfatul din Theba, ia hotărîrea de mare însemnătate în împrejurările de atunci, de a îngropa cu multă cinste pe Eteocles, dar de a asvârli pradă câinilor cadavrul lui Polynice[1]. Cu întemeierea statului, sfatul acesta deveni Senatul de mai târziu.
- ↑ Eteocles și Polynice — cei doi frați vrăjmași din tragedia lui Eshil „Cei șapte șefi de armată contra Thebei”, din care Eteocles a apărat orașul său natal Theba contra lui Polynice. — Nota Red.
107
