male și care abia mai târziu fu îmblânzită din interes, Orânduirea gentilică în floare, așa cum am găsit-o în America, presupunea o producție extrem de nedesvoltată, deci o populație foarte rară pe o întindere mare de pământ; așa dar, o stăpânire aproape deplină a omului de către natura exterioară, natură neînțeleasă și străină pentru dânsul, ceeace se oglindește în ideile lui religioase, copilărești. Tribul rămase granița pentru om; atât pentru străinul din alt trib, cât și pentru sine însuși; tribul, ginta și așezămintele lor erau sfinte și de neatins, constituiau o putere superioară dată de natură, căreia îi rămânea absolut supus fiecare individ în simțire, gândire și acțiune. Oricât de impunător ne apar oamenii din această epocă, totuși ei nu se deosebesc deloc unul de altul; ei atârnă încă, după vorba lui Marx, de cordonul ombilical al comunității primitive. Puterea acestei societăți primitive trebuia sfărâmată — și ea a și fost sfărâmată. Dar a fost sfărâmată de influențe care din capul locului ne apar ca o degradare, ca o cădere dela simpla înălțime morală a vechii societăți gentilice. Cele mai josnice interese — lăcomie ordinară, patima brutală după plăceri, sgârcenia murdară, jefuirea egoistă a averii comune — iată ceeace inaugurează noua societate civilizată, societatea de clasă; mijloacele cele mai odioase — furtul, silnicia, viclenia, trădarea, au fost acelea care au săpat vechea societate gentilică lipsită de clase, și au dus-o la prăbușire. Și însăși noua societate, în tot timpul de două mii cinci sute de ani de când există, n’a fost niciodată altceva decât desvoltarea unei mici minorități pe seama marii majorități exploatate și oprimate, și ea mai dăinue ca atare, acum mai mult ca oricând.
