8 PERICLE PAPAHAGI 138
ARBINES
Un alt popor cu care Aromânii au avut și au multe puncte comune în toate privințele și cu care conviețuesc de veacuri în armonie, este, fără îndoială, poporul albanez. Origina numelui cu care Aromânii numesc pe Albaneji este tot ce poate fi mai latinesc, așa cum am arătat în «Semănătorul» (Anul IX , No. 24, pag. 370-372). Iată ce spuneam acolo : «Socotesc interesant a lămuri origina cuvântului Arbinès, termin cu care Aromânii obișnuesc a desemna pe confrații lor Albaneji. Lucrul mi se pare foarte interesant, pentru cuvântul că acest termin pare a fi foarte vechiu în limba Aromânilor. Ca atare el presupune, dacă nu o conviețuire, în orice caz, o vecinătate cu Albanejii. Mai este important căci dintre toate popoarele cu cari Aromânii au venit în atingere în scurgerea vremilor, afară de Greci și Turci, numai Albanejii sunt denumiți cu un termin, care, după cum vom vedea, satisface toate cerințele de prefacere ale limbii noastre, întocmai ca și elementele latine. Pe când Bulgarii, cu cari Românii au întemeiat și un imperiu și cu cari prin urmare au trăit împreună, sunt cunoscuți de Aromâni supt numirea străină limbii lor de Vúrgar (Vúryar)*, sau Vúrgăr, numire împrumutată de la Greci, Albanejilor li se dă numele de Arbinès, pl. Arbinèși, iar țării lor cel de Arbinișie, prescurtat Arbinșie. Care să fie origina acestui cuvânt? Nu încape nici o îndoeală că «Arbinès» vine din latinul «Albanensis». Să examinăm, dacă cuvântul «Albanensis» putea da aromânește Arbinès. In limba latină se știe că sufixul -emis (latin vulgar -esis) servea să desemneze pe locuitorii orașelor și țărilor la cari se anina. Acest sufix s-a păstrat și în limbile romanice în această funcțiune. In limba română, după cât îmi este cunoscut, s-a păstrat în dialectul aromânesc și anume în terminul Arbinès, care nu-i altceva decât lat. Albanensis. Din Albanensis trebuia să rezulte în latina populară forma Albanesis. Din această formă din urmă rezultă, după legile de prefacere ale limbii noastre, foarte regulat, forma Albănès, după cum din mensis, relativ mesis, a ieșit în Aromâna mes ( = lună). Dacă totuș în aromânǎ nu se zice Albanès, ci Arbinès, aceasta își are explicarea sa firească. Două au putut fi cauzele cari au pricinuit trecerea grupului -Ib în -rb; fie că avem a face cu un fenomen firesc limbii aromâne în care grupul -Ib- se preface în -rb- ca și în alte cuvinte de origine latină, precum este bunăoară
- - Vezi mai jos.
www.digibuc.ro
