Sari la conținut

Pagină:Numiri etnice la Aromâni.pdf/30

Această pagină nu a fost verificată

29 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 159

                                 ČIRNEȘI

Socotesc că aci-i locul a vorbi și despre numirea de localitate Cirnéși, o numire străveche, cu desvoltări fonetice românești identice cuvin­telor moștenite din latinǎ, și care vorbește despre contopirea elemen­telor roman cu cel trac în renumitul Pind. Și fiindcă acest nume a fost tratat în revista noastră «Dunărea», I, No. 9-12, pag. 203—205, (Silistra, 1924) reproducem aci cele spuse acolo. «Cirneși este un sat aromânesc în Zagorea de sud sau în districtul zis Vlăhia Veacl'e, pe grecește: Palio- Vlahia, cu circa 200 de case și cu vreo 1700 de locuitori. Pentru Aromânii din Pind, acest sat are însemnătatea că aci a petrecut viteazul Fezu-Dirvenaga ultima seară, când, sfătuit de celnicii aromâni ca să nu se ciocnească cu nu mai puținii viteji căpitani* aromâni, strânși la Băiasa și petrecând, n-a vrut să asculte, ci s-a năpustit asupra lor la 1881, spre a-și găși sfârșitul, un sfârșit, de altfel, eroic. (Vezi: revista Peninsula Balcanică, Buc. 1925, pag. 50—55 mai amănunțit despre Fezu-Dirvenaga). După părerea mea satul Čirneși (vechiu Cerneși) este unul dintre cele mai vechi în Pind, ca și Băiasa, Șeșl'i și ca multe altele dintre acest le­gendar Pind, locuit neîntrerupt de elementul românesc de la așezarea noastră străveche, datând de vreo trei veacuri înainte de Christ. Ca și Arbinés, pl. Arbinéși de la Albanensis, ca și Șcl'ineasa de la Sclavinensis, tot așa și Cirneși derivă de la Tsiernensis, numire, fără îndoeală, traco-dacă, de la Tsierna, atestată din vechime pentru Dacia-Traiană. In opera învățatului arheolog Gr. Tocilescu, Monumente*, pag. 201, găsim într-o inscripție datată de la 157 d. Chr., Tsiernensis, derivat de la Tsierna, numele vechiu al orașului Orșova-Veche de astăzi. Din Tsiernensis rezultă regulat în Aromâna numele de localitate Cir­neși, întrebuințat la plural (din singularul Čirnes) ca multe toronimice în Aromâna, cum ar fi Mavrańi (l’i), Arbineș(l’i), Filk’i(l’i) (= Filippi), Pînar(l’i), Siriń(l’i), Șeș(l’i), Cuțur(l’i) și altele, articulate sau nearti­culate. In ce privește păstrarea lui č din Čirneși, în loc de ț, cum ne-am fi așteptat în Aromânǎ, avem acelaș fenomen fonetic regulat ca în činușe, čireașe, či(r)șire (= cerșire), Șeačiște (tratat în Dunărea, I, pag. 201 —

  • - Șefi de haiduci.
  • - Gr. Tocilescu, Monumentele epigrafice și sculpturale ale museului național din București, București 1908.

www.digibuc.ro