2 PERICLE PAPAHAGI 132
2. Aromânii trăesc din timpuri străvechi printre Greci și Albaneji, cum arată numirile băștinașe de Arbinès, pl. Arbinèși și Grec, pl. Greți.
3. Dintre Slavi, cei cari au fost în atingere mai directă și mai continuă cu Aromânii au fost Sârbii. Aceasta rezultă din numirea de Sǎrbu, pl. Sărghi, numire conformă desvoltării fonetice a limbii aromânești, după formațiunea limbii noastre. Dacă nu-i găsim pe Aromâni și azi mai numeroși printre Greci, Albaneji și Sârbi, cauza nu poate fi alta decât desnaționalizarea lor în sânul acestor popoare, fapt ce se poate urmării și constata și din numirile de localități cu caracter curat aromânesc, atât la Greci și Albaneji, cât și la Sârbi, constatare conformă pe deplin și cu adevărul istoric, că elementul român a existat în toate aceste localități.
4. Pe Bulgari, deși Aromânii formează cu ei în Evul-Mediu un imperiu Româno-Bulgar, se pare că i-au cunoscut mai puțin. Numirea de Vă'rgăr și Vúrgǎr, străină, ce le dau, arată că nu Aromânii din Pind, Tesalia, Macedonia și Albania au fost cei cari au constituit acest imperiu Româno-Bulgar. Acești Aromâni au fost alții. Ei vor fi fost Aromânii pe cari îi putem numi «Români balcanici», sau ai «Emului», dispăruți, fie desnaționalizându-se,— recte: bulgarizându-se,— fie emigrând spre nord la frații lor din Dacia-Traiană și, poate în parte, și spre sud la Aromânii Pindului. De altfel aceasta este de asemenea în conformitate cu adevărul istoric; Românii balcanici au trebuit să existe. Ei formau veriga de unire, de legătură, de atingere dintre Românii nordici și sudici. Acești Români existau și formau imperiul Româno-Bulgar, simultan cu ființarea statelor aromânești din sudul Albaniei, din Pind și Tesalia până în Acarnania, din regiunea Salonicului și a Strumiței, statele neatârnate ale acestor Aromâni, numite: Marea Valahie, Mica Valahie, Valahia de Sus, Vlahia (regiunea Salonicului) și ducatul lui Chrysus (Cruș sau Hârsu, după d-l N. Iorga 1).
5· Românii despărțiau pe Greci de Slavi, după cum rezultă din faptul că Slavii fac cunoștință pentru întâia dată cu numele de «Grec» prin Români.
- - Ar putea fi însă și Cris(a) sau Hris(a), nume răspândit la Aromâni, ceea ce revine la Hârsu al d-lui N. Iorga. Hrisa se aude mai în toate comunele aromânești. La VlahoClisura, în copilăria autorului acestor rânduri, exista ciobanul, de origine grămustenească, Hrisa, cu casa în Ghios (mahalaua de jos) și cu cutarlu (staulul) în care mulgea oile la Su-Arină (partea de jos a Vlaho-Clisurii).
www.digibuc.ro
