28 PERICLE PAPAHAGI 158
Sub forma de Scl'au, cu înțelesul de «sclav», «rob», cuvântul ni-i dat și de G. Weigand în scrierea sa «Die Aromunen», II, pag. 164: «Ți ursești di la noi, noi him oamińi scl'ai a tăi ? = Ce poftești de la noi, noi suntem oameni robi, servi ai tăi?
Un alt cuvânt care vine să confirme cele spuse mai sus cu privire la șcl’au, anume cu privire la existența unui termen vechiu în graiul românesc pentru desemnarea Slavilor, este următorul:
- ȘCL’INEASA
Ca și Grec și Arbinès, tot așa trebuește considerat și cuvântul Șcl'ineasa, ca unul din numirile etnice cele mai vechi, cu care Aromânii au numit pe Slavii din Peninsula Balcanică, înainte de a-i numi Sârbi și Bulgari. Șcl'ineasa este un sat românesc pe lângă Hăliche, cam doua ceasuri și jumătate depărtate, pe muntele Ciucarelu*, cu 200 de familii aromânești. Șcl’ineasa presupune existența unei forme Șcl’inès, derivat de la Sclavinensis, întocmai după cum Arbinès s-a format de la Albanensis, după cum mes s-a format de la mensis. De la acest Șcl’ines s-a format apoi femeninul: Șcl’ineasa, ca și Arbineas (Albanezoaică) de la Arbinès. Constatarea acestei numiri de localitate în regiunea Pindului, după părerea noastră, este de mare însemnătate, pentru că ea arată, că altă dată, în trecutul depărtat, elementul slav cu care Românii sudici fac întâiu cunoștință, nu sunt Bulgarii, ci adevărații Slavi, cei cari vin în Europa cu mult înaintea Bulgarilor și înainte de slavizarea acestora. In favoarea acestei păreri, vine și faptul că acest nume, în prefacerea sunetelor sale, este supus în totul legilor fonetice românești pentru cuvintele moștenite din latinǎ, întocmai ca și șcl’au. Așa avem trecerea grupului scla în șcl’i, ca în șcl’imurare (Haliche: scl’imurare) și prefacerea grupului -ensis în es, ca în mensis > mes, Albanensis > Arbines; Tsiernensis > Cirnès, pl. Cirnèși, și cu căderea intervocalului -v-, ca în caballus > cal; seu din sevum* etc.
- - Foneticește : Čucarèiu.
- - După cum vedem, etimologia cuvântului Șcl’ineasa, despre care d-l Weigand spune în: Die arom. Ortsnamen in Pindusgebiete, pag. 60-64 Și 170-180, că nu se poate pronunța asupra originei; ca și recesentul său Th. Capidan îa Dacoromania. I, pag ..,..,este dintre cele mai sigure.
www.digibuc.ro
