Pagină:Numiri etnice la Aromâni.pdf/26

Această pagină nu a fost verificată

25 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 155

pătrund la popoarele creștine negrecești, dacă nu sunt turcești, sunt grecești. Așa s-a întâmplat și cu cuvântul Turchie la Aromâni. De l-ar fi înlocuit pe Turchie cu turcescul: Osman-devleti sau huriei ar fi sunat prea barbar.

VURGAR

Este ciudat că tocmai Bulgarii sunt numiți de Aromâni cu un termen nedatorit desvoltării firești a limbii lor, ci cu un cuvânt împrumutat din limba neogrecească, cu totul contrariu de ce am constatat relativ la Arbines și Grec. De unde ne-am fi așteptat să avem aromânește: Bulgár* ca în daco­-românǎ (sau Bălgár, Bălgăr, Bálgăr din slavon. Bălgăr), avem Vúryar* sau Vúrgăr și Vărgăr (cu guturalul «g») în dialectul moloviștenilor și gopeșenilor, cari nu au în graiul lor sunetele grecești gama, thita și dhelta, ca restul Aromânilor, în cuvintele împrumutate din grecește, cu aceste sunete. Pluralul este Vùrgarǐ, Vùrgărǐ, (respectiv: Vùryarǐ , Vărgărǐ), iar femeninul: Vùrgară și Vúrgără (respectiv: Vúryară, Vă'rgără). Este cu atât mai ciudat aceasta cu cât Aromânii, cum știm din istorie, au trăit împreună cu Bulgarii și au alcătuit împreună imperiul românobulgar. Lipsa însă a unui termen aromânesc pentru desemnarea Bulgarilor ne face să deducem, că Aromânii, cari au constituit imperiul românobulgar, n-au fost Aromânii din Epir, Tesalia și Macedonia, ci alți Ro­mâni, cei din munții Emului, astăzi dispăruți, fie că s-au bulgarizat, fie că s-au retras spre nord la frații lor din Dacia. Acești Români dispăruți vor fi fost și cei cari făceau legătura între Românii de la nord cu cei de la sud și cărora se va fi datorit în mare parte întreținerea unității limbii noastre. Altfel ar fi fost cu neputință să nu existe în limba Aromânilor un ter­men quasi național pentru desemnarea Bulgarilor, chiar dacă am admite, că, după căderea acestui imperiu, Aromânii s-au despărțit și au trăit deosebit de Bulgari. Oricât ar fi fost despărțiți, numele era să trăiască în graiul aromânesc, întrucât legăturile cu Bulgarii, sau știință despre ei,


  • - Forma Bulgară, dată de d-l G. Weigand, în Aromuna, II, pag. 266, este suspectă, ca și unele expresiuni din acea poveste. Se pare că sorgintea de unde a cules basmul d-l Weigand cunoștea și dialectul daco-român, așa că Bulgară este un daco-românism.
  • - «g» se rostește întocmai ca litera a treia a alfabetului grecesc, așa zisa gama: y.

www.digibuc.ro