Pagină:Numiri etnice la Aromâni.pdf/24

Această pagină nu a fost verificată

23 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 153

În toată literatura greacă poporană scrisă și nescrisă și în mare parte din literatura lor cultă*, denumirea cu care sunt desemnați actualii Elini este, după cum am spus, Romńòs. Sub Elin la Grecii moderni, ca și la Aromânii din Epir și Tesalia, se înțelege ceea ce la Daco-Români se cunoaște sub numele de Jidovi, adică «uriași» sau «păgâni». Așa ne spune G.N. Politis în Paradosis II, pag. 1225: Ellin înseamnă «ethnicos», «paganos», adica:păgân și cu această însemnare era cunoscut «Ellin» și în vremea Bizantinilor. Cu toate acestea, cu toate că Grecii și-au zis Romńòs, Romńì, Aro­mânii i-au numit în trecut întotdeauna, îi numesc și acuma numai Grec, pl. Greți. Iar când le vorbesc în limba lor în grecește, deși ei se numesc Romńì, Aromânii le zic Grechǐ: isìs i Grechî (= voi Grecii) și mai rar isis i Romńì (= voi Romeii, = Romanii). Concluzia firească din aceasta este că Aromânii au trăit în atingere de aproape cu Grecii, tot așa de aproape ca și cu Albanejii, și așa, după cum e firesc și potrivit împrejurărilor istorice, după părerea noastră, întrucât masa Aromânilor era întinsă și răspândită și printre Albaneji și printre Greci, ca și în toată Peninsula Balcanică. Prin Aromâni cunosc Slavii pe Greci, cum reiese din numirea de Grk (gărčin), după uzul roman.

SÎRBU, SĂRBU

Tot vechiu apare și numele de SÎRBU (sau SĂRBU) în limba aromânească. Pluralul de la Sîrbu face Sîrg'i, cu prefacerea lui b în g’(ghi), ca în cuvintele băștinașe aromânești din latină: albu, pl. al'gi; iar femeninul sună Sîrbă, pl. Sîrbe, ca albă, pl. albe. Cuvântul are în orice caz vechimea cuvintelor slave intrate în Aromâna, după despărțirea dialectelor. Cfr. slab, slag’i. Altfel, dacă Sîrbu n-ar fi fost vechiu, s-ar fi in­trodus în Aromâna tot prin limba greacă și ar fi sunat Sérvu. Că nu-i din timpul formațiunii limbii românești, arată neprefacerea lui s în ș. Numai țara locuită de Sârbi arată o formațiune mai nouă. Se zice Sîrbie, ci nu Sîrg'ie, cum ar fi trebuit, dacă ar fi fost vechiu. Aceasta de bună samă pentru faptul că Serbia nu datează ca stat decât din sec. al XIX-lea. Vechiul stat sârbesc fiind desființat și, odată cu dispariția sa, a dispărut și termenul.

  • - Așa, deja prin sec. al 18-lea; iată ce ne spune Daniil Grigorie, în Geografia sa, Viena 1791, pag. 142 : «'Ρωμαίοι» : O l τωρινοί Έλληνες όνομάζovreu καταχρηστικότερον Ρωμαίοt», pe românește: Elenii de astăzi se numesc în mod corupt, comun Romei», adică: «Romani».

www.digibuc.ro