10 PERICLE PAPAHAGI 140
influența italiană a acestui sufix din urmă, ar fi trebuit să se zică Arbinèz, pl. Arbineji, ceea ce nu ne întâmpină la Aromâni. Ca să presupunem că Aromânii au împrumutat acest termin de la vreunul din popoarele conlocuitoare este de asemenea cu neputință. Cu neputință pentru că nici un alt popor nu-i numește așa. După cum am văzut Grecii le zic 'Αλβανός, 'Αρβανίτης; Turcii: Amaut (cuvânt derivat din grecește), Bulgarii de asemenea: Arnaùt sau Albanețu. Și tot din Aromânǎ este împrumutată și forma alb. mai sus amintită de Arbărăș (Gr. Meyer, Etym. Wtb. d. alb. Spr. pag. 14), dacă n-ar deriva cumva direct din lat. Albanensis, în limba albaneză existând deasemenea sufixul -es, -esta, din -emis, -ensia. Că nu poate fi contrariul, că adică nu-i cu putință din alb. Arbărăș să devie arom. Arbinès, dovedește forma arom. cu -es. Am fi avut într-un asemenea caz Arbăneșŭ, cu atât mai mult că influența albanezească a lui ș în Aromânǎ se simte chiar în cuvinte de origine latină ca șcurtu, în loc de scurtu. Pe lângă acestea terminul de Arbărăș la poporul albanezesc este dialectal, relativ nou, el pe sine numindu-se cu mândrie Șkipetar, Șkip Meyer, loc. cit. p. 14, ceea ce ar pleda deasemenea pentru origina aromânească a lui Arbărăș.
Din Arbinès și sufixul -ie s-a format apoi numele patriei Albanejilor: Arbin(i)șie (Albania), numită pe albanezește Șkiperi. Arbinès este deci, alături de Grec, al doilea nume etnic curat românesc. Aceasta este și în conformitate cu raporturile seculare albano-române.
ARBĂNAȘ
ARBĂNAȘ. Poate că aci e locul să pomenim, în legătură cu Arbinès, pe daco-românescul Arbănáș. S-ar părea la primul moment că avem în Arbănaș un derivat de la Arbinès, vechiu (Arbănès), prin substituire de sufix, lucru nu cu totul peste putință. Mai de grabă însă închinăm a admite un prototip. Arbân, Arbăn din Albanus (compară pe ngr. 'Αλβανός, resp. 'Άρβανός, de unde Άλβανίτης, Αρβανίτης), care va fi dispărut din limbă odată cu întreruperea contractului dintre Daco-Români și Albaneji, de unde s-a putut naște Arbănaș* cu ajutorul sufixului -aș, ca țigănaș de la țigan, ca ciobănaș, de la cioban, etc.
- - Aci e locul să arătăm că nu odată se va fi dat de către Daco-Români, în Muntenia sau Moldova, numele de Arbănàși și Aromânilor, pentru cuvântul că veneau din regiunile albanezești, tot așa după cum se întâmplă aceasta și în Bulgaria. Bulgarii de multe
www.digibuc.ro
