9 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 139
în cuvântul «sărbit» din «ex-albidus» sau mai bine din sub -albidus*, fie că avem a face cu o influență posterioară, datorită limbii neogrecești, unde fenomenul acesta există deasemenea, precum există și în limba italiană. Prima părere pare a fi însă cea adevărată, întrucât găsim prin secolul al XII-lea forma Arbanensis, după cum rezultă din «Zwei Urk, aus Nord Albaniem», publicate de Dr. Jireček (în Archiv. f. sl. Phil. XXI, pag. 78-81), iar de atunci încoace deseori apare cuvântul Arbaneus în documentele latinești păstrate în arhivele raguzane, dalmatine, etc. Novaković pomenește în Zakonski Spomeneci (p. 3) de Arbanensis dintr-un document cu privire la statutele orașului Cattaro de prin sec. al XV: Et si aliquis forensis seu Arbanensis, Sclavus vel Vlachus interficerit aliquen civem Catharensem. . . (apud S. Dragomir, Originea Col. Române din Istria, p. 12). «Prin urmare nici o greutate ca din Albănès să rezulte Arbinès. Singura greutate aparentă pare a fi trecerea lui -bă- în bi-, ceea ce se explică — ca un caz de armonie vocalică — prin alunecarea lui Arbănès întâiu în Arbenès, supt înrâurirea silabei din urmă, iar apoi, relativ mai târziu, Arbinès, potrivit unei legi de prefacere în care orice e neintonat devine i în Aromânǎ.* După cum vedem Arbinès înfățișează, din literă în literă, pe latinul Albanensis, care a trebuit să existe odată, cu atât mai mult, că a existat în Albania și un oraș cu numele de Albanopolis, de unde, foarte probabil, se trage denumirea de mai sus, presupunând o formă «Albana». Că așa a trebuit să se petreacă lucrul, dovedesc următoarele forme neogrecești și albanezești: Așa Grecii, pe lângă denumirea literară de 'Αλβανός, (Albanòs), întrebuințează cuvântul cu adevărat popular de 'Αρβανίτης pentru a desemna pe Albaneji, formă deasemenea ieșită din 'Άλβανίτης; iar înșiși Albanejii, pe lângă numele generic de Șkipetar, mai au și cel de Arbăr sau Arbărăș, cari deasemenea presupun o formă Albana, de unde s-ar putea deriva Arbăr (Albanus), Arbărăș (Albanensis). Că Arbinès nu trebuie confundat cu forma dr. Albanez, nu-i nevoie de stăruit, cu atât mai mult că în Aromânǎ există sufixul -ez în alte numiri moderne, ca în Inglez, pl. Ingleji. Dacă ar fi să admitem și aci
- - Pentru derivarea lui din sub-albidus vorbește și arom. sărbu-alb, din sub-albus devenit sùărbu, sărbu: Albile și sărbile (candidele și albele, într-un descântec).
- - Comp. biserică din băserică (v. rom. băsearecă, arom, băsearică, lat. basilica).
www.digibuc.ro
