Pavilioanele destinate bolnavilor de cl. I, așà zișii pensionari, au fost studiate în genul de villa, cu aspect vesel și distribuție comodă. Ele sunt în număr de trei, așezate pe laturea dreaptă a terenului, așà ca să fie mai libere, atât prin priveliștea largă ce au, cât și prin depărtarea de celelalte clădiri. Ele posed camere de dormit de câte 1 pat, de 2 și de 4 paturi, spații de recreație pentru zi, sala de mâncare, camere de băi, câte o verandă frumoasă de aerație[1].
Pe laturea stângă s’a rezervat un loc însemnat pentru colonia agricolă, din care numai o parte a putut a fi clădită acum, anume grajdurile. Intenția este ca pe măsură ce mijloacele vor permite, să se clădească treptat toate cele necesare unei adevărate ferme, cu grajduri de animale, depozite, locuinți de tipul caselor sătești model, și peste tot, sistemul lucrului în libertate, așà zisul open-door (porți-deschise).
Adăogim faptul că atât în dreapta, în partea destinată pensionarilor, cât și mai ales în dărăt și în stânga, este rezervat loc destul pentru a se adăogi pavilioane, pe măsură ce nevoia va cere, căci experiența de atâția ani a dovedit că numărul alienaților, și deci a populației ospiciului nostru, merge crescând din an în an. În adevăr alcoolismul, sifilisul, pelagra ca și condițiile sociologice mai grele, sporesc mereu cazurile de îmbolnăvire. În majoritatea lor aceste cazuri sunt aduse la ospiciul nostru, iar legea aliena-
- ↑ Pregătim o lucrare mai complectă, împreună cu vrednicul Arhitect al Ministerului de Interne, d-l Gr. Călinescu, cuprinzând toate detaliile arhitecturale și technice asupra tuturor clădirilor și instalațiilor interne și externe. Ea nu va puteà apare decât aproape de isprăvirea complectă a tuturor instalațiilor ospiciului.
