recreație și adăpost ziua, destinată acelor bolnavi cari nu pot lucrà.
Facem observarea generală că toate camerele, până la cea mai mică, au lumină și aer direct d’afară, iar saloanele cele mari au lumina din ambele părți.
Acoperișul e înalt, în stil românesc, și prevăzut cu minunate țigle roșii, cari dau un aspect plăcut. Sub acest acoperiș, igienic din toate punctele de vedere, sunt mai multe camere semi-mansarde pentru personalul inferior.
În totul, aspectul pavilioanelor acestora e în genul arhitecturei românești, cu ornamente economice, dar drăguțe din carămida aparentă, și face o impresie din cele mai plăcute, și cu totul diferite de cea greoaie a azilelor vechi sau închisorilor.
Pavilioanele femeilor sunt la dreapta liniei mediane, iar ale bărbaților la stânga, fiindcă aci e mai aproape de colonia agricolă, unde ei au de lucru.
O dispoziție particulară au pavilioanele destinate bolnavilor de curând primiți. Ele sunt perpendiculare pe fațada administrației, de care se leagă prin un fel de galerie adăpostită, care permite bolnavului a ajunge la așà zisă casa de primire. Sunt două asemenea case, după sexe. Fiecare posedă o cameră de desbrăcare și desinfecție, de baie, de îmbrăcare cu efecte spitalicești, de examinare, cu anexe pentru scripte, instrumentație și o sală mai mare pentru operații. Odată bolnavul bine cercetat, el e trecut în pavilionul anex, unde stă câtvà timp în observație, până se clasează definitiv după categorie în celelalte pavilioane.
***
