de jos vor fi bolnavi mai debili, mai expuși la turburări sau agitări. De aceea acì saloanele sunt mai mici, iar camerile de rezervă cu bae caldă și izolare mai multe.
Chestiunea closetelor și lavoarelor a fost rezolvată, ca în mai toate ospiciile noi, prin aceea că alăturea de fie-ce dormitor s’a separat, prin sept de mică grosime, o cameră cu lavatorii, ce se închid automatic și un closet cu ușa mică, așà ca să se poată observà atât pe sus, cât și pe jos, ce face pacientul, care e înlăuntru. Acesta e anume un punct de mare importanță. Closetele aceste sunt pentru nevoi urgente, pe timpul cât bolnavii stau în dormitor. În ospiciile vechi acești bolnavi trebuiau să meargă, aproape dezbrăcați, și pe semi-întuneric, tocmai departe, la closetele generale; Acum sunt imediat aproape. Dar tocmai această apropiere și putința de supraveghere face ca să se țină mare curățenie, la care ajută apa din sistemul automatic, cu care sunt prevăzute. Apoi personalul și medicul pot și trebue a le inspectà, la fie-ce vizită ca și ținerea lavatorilor. Sistemul acesta l-am văzut mult aprobat în cele mai noi azile și ospicii.
Closetele generale, pentru tot. cursul zilei, sunt puse la capătul pavilionului, în o anexă bine înțeleasă, înpreună cu camera cea mare cu putini de baie. Emanații rău odorante, chiar de ar fi, nu pot venì la salele bolnavilor. Un gang special, cu dublă ușe, le separă de corpul pavilionului. În aceași extremitate găsim Sufrageria, cu abundenta lumină de amăndoue părțile și intrări largi pentru bolnavi, și de altă parte pentru serviciu. În fine cu totul la extremitatea terminală a parterului găsim o mare sală poligonală
