Pavilioanele pentru bolnavi reprezintă un tip bine studiat și dovedit prin experiențe repetate ca cele mai comode. Ele au fost adoptate după planurile realizate la Ville-Evrard și alte ospicii mai noi. Li s’au făcut câtevà complectări și adaptări, după nevoia localității noastre.
Acest tip de clădire e repetat, cum vedem în plan, de 12 ori, pentru a coprinde grosul bolnavilor noștri. Pentru pacienții liniștiți pavilioanele sunt în față, pentru cei neliniștiți mai aproape de băi. La aceștia din urmă s’au adaos mai multe despărțiri interioare pentru a face camere mai mici, cari s’au dovedit mai practice pentru atari cazuri. În adevăr în saloanele cu mulți bolnavi, unul singur dacă se agită, comunică turburarea și agitarea la mulți alții. Pe când dacă e ținut la pat, în camere mai mici, liniștirea se capătă mai bine. La aceasta ajută mult baia caldă prelungită, de acea la pavilioanele neliniștiților sunt cele 2 camere de băi cu totul vecine saloanelor.
Fiecare pavilion tip are două caturi și un mic subsol. Subsolul e destinat pentru conducte, canale și pentru un drum adăpostit de comunicare și inspecție technică.
Intrarea și circularea, în față, se fac prin o galerie adăpostită de ploi și zăpezi, dar deschisă cu totul pentru a da acces aerului și luminei. Pe vreme rea bolnavii, vor puteà găsi acì minunat loc de aerație și mișcare adăpostită.
În catul de sus sunt dormitorii mari, pentru pacienții liniștiți și neimpulsivi. Dar și acì avem, pentru cazuri eventuale de agitații ivite pe neașteptate, camere de rezervă și izolare cu putină de bae. În catul
