S’a obiectat, contra așezării ospiciului acì, faptul că la Vitan este deversorul imundițiilor scoase din latrinile Capitalei. Mai întâiu notăm că distanța până la Vitan, dela Ospiciu, e de aproape doi kilometri; că penitenciarul Văcărești e mult mai apropiat de Vitan și nu se plânge. Dar adăogim faptul. că prin însuși reglementul comunal se impune sistemul «tot la canal», Apoi inconvenientele ce vor mai rămâne la Vitan, sau mai jos, se pot suprimà prin plantații bine amenajate pe malurile gârlei și mai apoi prin tratarea specială a apelor de imundiții, cum se face în atâtea orașe din apus, căpătând mari câtimi de materii pentru îngrășământul solului. Credem că mai curând sau mai târziu se va dovedì că această vecinătate e de un folos real pentru ospiciu, putând obține îngrășăminte artificială ieftină. In adevăr e știut că moșiile din această regiune au pământul secătuit prin agricultura extensivă și puțin rațională, ce s’a făcut de atâta timp.
Un alt avantagiu al situației noastre acì, va fi ușurința facerei unui canal de scurgere directă în Dâmboviță. Pentru aceasta se lucrează în înțelegere cu penitenciarul Văcărești, și costul va reveni mult mai ieften.
***
Prima indicație, ce ni sa impus de situația bănească, a fost evitarea risipei și luxului nefolositor. Acest lucru se poate vedeà din inspectarea pavilioanelor și din așezarea lor pe teren.
A fost în adevăr o luptă sufletească grea pentru
