aerat, cu depărtare potrivită de masivele locuite, ferit de flagelul malaric, care bântue Mărcuța, Pantelimonul și atâta alte localități din jurul Capitalei.
Pentru aprovizionări avem mai întâiu Bucureștii, centrul cel mai apropiat. Regretăm că întreținerea calei Văcăreștilor lasă enorm de dorit, mai ales în ultima sa porțiune. E grabnică nevoe să s’aducă îndreptare la acest neajuns, cu atât mai mult că tot pe aci e accesul la penitenciarul Văcărești și la noul abator al Capitalei, aproape gata construit. Dela acest abator ne va sosi foarte ușor carnea zilnic necesară.
Dat fiind că la citatele așezăminte (Abator, Văcărești) vin zilnic nenumărate persoane și transporturi; că imediat alăturea vor fi, în ospiciu, pe lângă cei 1.000 pacienți, încă vr’o 200 persoane de serviciu și ajutătoare; e neapărată nevoie să se facă o linie de tramvai care să deservească toate aceste institute. Traficul, cu un profit însemnat, va fi mai mult decât asigurat.
În apropiere de ospiciu se mai află satele: Progresul, Popeștii Români, Popeștii Pavlicheni, și de vale de penitenciarul Văcărești, lângă Dâmbovița, satul Bârzești.
Vecinătatea acestor sate va fi folositoare ospiciului nu numai pentru aprovizionare, dar încă în vederea aplicării treptate și prudente a sistemului zis tratament familial pentru acei dintre bolnavi, carì ar fi potriviți. Prin repetate încercări, văzând sătenii cum lucrează de liniștit unii din pacienții noștri nepericuloși, ar ajunge la hotărîrea a-i luà la gospodăria lor, ca ajutori. Noi vom păstrà, bine înțeles, supravegherea continuă asupra acestor pacienți, cari vor fi regulat aduși pentru baie și inspecție medicală la ospiciu.
