nenorociți bolnavi rămân la noi în voia soartei, pe drumuri, prin sate, expuși la toate complicațiile și producând ei însăși numeroase neajunsuri.
Este deci urgență și neapărată nevoe a se clădì un nou ospiciu central pentru 1.000 alienați.
Autoritățile noastre au recunoscut această necesitate. La 29 Maiu 1892 s’a votat, prin lege specială, ca Statul să dea 350.000 lei Eforiei, pentru începerea clădirei unui nou ospiciu lângă București.
Pe locul actual nu e nimic de făcut. E strâmt și e niasmatic, palustru. Dar există gata pentru acest scop, un teren, admirabil și vast, pe care Eforia spitalelor civile a binevoit a-l destinà dejà pentru viitorul ospiciu. E situat pe platoul sănătos între Filaret și Văcărești, are 120 hectare suprafață, iar sondajele au arătat, în vecinătate, apă suficientă pentru băut. Drumul către București este bun și nu prea lung.
Chiar planurile pentru clădire se studiază la serviciul special al Eforiei. În mai multe rânduri, subscrisul a vizitat cu spesele proprii, principalele ospicii din Austro-Ungaria, Germania, Franța, Italia și acele din statele mai mici, Elveția și Belgia și aducând planurile cele mai bune, le-am depus spre întocmirea tipurilor mai potrivite țărilor noastre. Ele se află în studiu la Eforia spitalelor. Și sunt multe considerații cari arată că vom puteà întreține cu ușurință acest ospiciu lângă București. Apă vom aveà suficientă. Pentru majoritatea bolnavilor vine o plată anuală din partea județelor și comunelor. Această suvenție erà în 1900 de 110.000 lei, și atinge acum 165.000 lei anual.
Dela 1899, subscrisul a introdus și la ospiciul
