mulți, — sânt apoi alții răufăcători, de cari trebuie să ne ferim până la o anumită vârstă, și în sfârșit alții, cari sânt binefăcători pentru oamenii de toate vârstele, de toate categoriile, din toate țările și de toate pregătirile. Ei bine, între aceștia, între poeții cei mai delicați, cei mai puri, cei în care a trăit mai multă umanitate care se răspândește asupra tuturora este fără îndoială Tennyson.
Nu aveam douăzeci de ani când cunoașterea literaturii englese mi-a venit pe neprevestite, ca un efect al unei curiosități care nu se putea satisface altfel. Atunci am cumpărat cărți englese, pentru că în Paris, unde limbile străine nu sânt prea cunoscute, pe cheiuri cărțile englese se vindeau foarte ieften. Din fericire, nu erau cărți chinese sau iaponese, care acestea s’ar fi vândut pe nimic, și cred că, date fiind mijloacele mele de timp atunci, dacă le-aș fi găsit, le-aș fi cumpărat și aș fi simțit o datorie să învăț aceste limbi: poate mi-ar fi prins bine, căci nimic nu strică omului, mai ales când se îndreaptă spre orizonturi din ce în ce mai largi. Atunci, încetul cu încetul, am ajuns să-l am pe Tennyson întreg în biblioteca mea de vre-o douăzeci de ani. De sigur, s’ar fi constatat același lucru de orice tânăr Român în anii de pe la 1890, și anume că atingerea cu literatura englesă este o adevărată binefacere, mai ales cum noi eram pregătiți de o literatură francesă foarte recentă și care nu se vindea în Franța aproape de loc, dar se trimetea la București, la Iași și în alte centre românești, fiind la îndemâna studenților, așa încât noi, cu cât clasicism ni putuse lăsa în suflet Universitatea, cu amintirea acestei cetiri francese, care nu era dintre cele mai bune, nu aveam posibilitatea de a alege. Și nici cu câtă limbă germană știam, adecă mai nimic, potrivit cu ignoranța și nesfârșita bunătate a examinatorului. Evident deci că m’am aruncat cu o adevărată pasiune asupra acestei literaturi și cred că, mult înainte de maturitate, eram deplin informat, în tot ceia ce privește partea destinată trăiniciei și nemuririi din această minunată literatură.
În felul acesta am ajuns deci a cunoaște pe Tennyson. Și nu pot să-l uit nici acum, de și a trecut o viață întreagă. După ce a trecut o jumătate de veac, nu pot să uit momentele acelea de adâncă emoție pe care mi le-a provocat un poet care nu se poate asămăna, nici în literatura englesă, nici în celelalte, cu nimenea altul.
În această seară sarcina mea este, păstrând toată această recunoștință pe care o datoresc unui suflet așa de nobil, să găsesc, și pentru mine însumi, și pentru d-voastră, o explicație a formării și a desvoltării acestui suflet. Evident, orice scriitor se poate presinta biografic, și unele din biografiile acestea sânt interesante, dar amănuntele biografice pot fi une ori și prea puțin potrivite cu însuși rostul scriitorului: scriitorul spune una, viața lui spune altceva. Cred, de sigur că nimic din viața unui scriitor nu trebuie să fie
