Cele mai multe case sânt încheiate, ca în munții Moldovei, și mai ales acolo, la Neamț, din bârne grele de lemn aspru cioplit. Cerdacul se razimă pe stâlpi tot de lemn. Două odăi alăturate au fiecare câte-o fereastră și câte-o ușă în față. Adesea ori o garnitură cu zimți împodobește spinarea coperișului și stă și de-asupra porții mari, une ori săpată. Încolo, nici zugrăveli pe păreți, nici forme de lut în chenare la colțuri sau în jurul păreților, nici flori pe polițe, ca în alte părți de muncele și munte. Biserica din acest sat e de lemn negru, și nici într’o parte întinderea verde nu e sămănată cu turnuri de zid, ca la alte biserici. Mulți țărani au fața tristă, nemulțămită; de alminterea și tipul nu mai e acel de jos din margene: vezi obrazuri boțite lângă capete rotunde, cu părul și ochii negri ca în Muscel. Zăvelcile sânt lucrate mai mult în roșu dungat, însă cea din față e scurtă și îngustă ca o pestelcă.
Lași calea spre Baia-de-Aramă, vechiul târgușor mehedințean, și apuci la dreapta printr’o porumbiște întinsă.
