Pagină:Nicolae Iorga - România mamă a unității naționale v.1.djvu/391

Această pagină nu a fost verificată

lor slabe, învelite cu zdrențe, care sânt așa de multe și de felurite, încât par o horbotă ciudată alcătuită pentru haina de triumf a unui Împărat al calicilor.

Drept înainte mergi spre lacul cel lung și minunat de albastru, spre lacul trestiilor mari și racilor gustoși ai mănăstirii răsărite din apă ca o minune ce nu poate să ție decât o singură noapte de farmec. Pe acolo te duci la Snagov.

În stânga, e Ialomița, largă, cufundată în adânc, gălbuie de mâluri lutoase, apă nestatornică, șerpuind în cercuri mari peste nesfârșita câmpie de roadă. O trecem pe un mare pod vechiu, lângă care se lucrează la altul de o lume întreagă de fierari și de muncitori, adăpostiți prin încăperile dintr’o curte întinsă, plină cu tot felul de drugi de șine. Sântem și mai departe pe șoseaua netedă care duce la Ploești.

O urmăm pănă la un alt han de drumul mare, care-și razimă coperișul de tablă roșie pe tot felul de pari și de sprijinitori, înfățișându-se de departe ca o namilă de vechi ramuri cârligate. Lângă dânsul biserica nouă din Gorgota își desfășoară turnulețele de lemn pe margenea unui pâlc de pădure.

Cotim la dreapta prin pământurile Coroanei, cu păduri bine tinute și de aproape îngrijite, cu nesfârșite alei de salcâmi, ale căror crengi împovărate lasă să cadă ca un omăt leneș florile albe, lăptoase, de care sânt pline drumurile și cu care se amestecă albul fluturilor strânși pe margenea neagră a lăculețelor de ploaie. „Și aici și aici tot Coroana”, zice badea, care e, ca un Perișan ce este, cunoscător al măririlor și a văzut și pe „regele cel bătrân” și pe „regele cel mic” și pe „regina” și se va fi minunat și el, ca și cutare preot, care-mi vorbia de petrecerile acestui colț de pământ, când miniștri și cei mai strașnici oameni de la oraș au prins a vorbi „în limba dumnealor” (aici era vorba de franțuzește,