Pagină:Nicolae Iorga - România mamă a unității naționale v.1.djvu/247

Această pagină nu a fost verificată

pe calea către Giurgiu, o căruță cu fân pe care s’a prins cu cercuri de fier o băncuță luată din vre-o trăsură sfărâmată, ne duce prin valea Sabarului. Râulețul nu se vede decât o singură dată, în dreapta, ca un petec de iaz alb spârcuit. Dincolo de dânsul, sânt clădite lungi dealuri drepte, care mărgenesc cursul Argeșului depărtat.

Drumul străbate un lung sat, Bragadiru, apoi altele, mai scurte: Dobrenii și Vărăștii. Cel d’intăiu înșiră case foarte bune și deosebit de îngrijite, cum se mai află numai prin părțile Buzăului; coperemintele de stuf sânt frumos clădite, și printre ele se află și câte unele de tablă. Cerdacele se razimă pe supțirateci stâlpi albaștri; pe prispă, în jurul fereștilor și ușilor, brâie de aceiași coloare, care e și a mintenelor purtate de țărani (aceleași ca la Comana și Coeni); desemnurile făcute cu tiparele puse peste tencuială cuprind flori și câte odată două găini sau rațe caraghioase care stau una în fața celeilalte. Și aceste podoabe sânt date une ori cu albastru. Curțile sânt mari, bine împrejmuite, pe alocurea cu ostrețe de lemn care pot sluji de model; pătulele arată aceiași gospodărie aleasă.

Dobrenii e destul de aproape, căci în această vale numai mici petece de câmpie dreaptă, acoperită cu catifeaua tânără a lanurilor nouă, despart curțile lipite una de alta. Și aici la porți, la cârciumă, de-a lungul șoselei vezi sătenii gătiți de Duminecă: bărbații foarte curați în hainele lor urîte, femeile îmbrăcate cochet în rochii și polcuțe ca la mahalà, în toate colorile bătătoare la ochi. Bețivi nu se văd nici în acest sat, nici în cele din apropiere. La capătul Dobrenilor se întinde hora: deocamdată, bărbații singuri își destind picioarele tropăind și chiuind, supt ochii râvnitori ai fetelor gătite, cu câte o floare roșie pusă de după urechi.