Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 3- Spre înseninare.djvu/78

Această pagină nu a fost verificată

putut primi niciodată, ca redactarea unui memoriu către străinătate – cum, mai tîrziu, contra liberalilor, îl vor face țerăniștii, îndemnați de d. Madgearu, și cum și ei, ardelenii, vor încerca-o, într-o formă oarecum deosebită, încă mai tîrziu – și pregătirea unei mișcări revoluționare în Ardeal, unde voiau să se închidă pentru o rezistență pînă la cuțite. Prin masele de peste munți și prin democrația de peste hotare ei credeau că vor putea să dărîme un regim care devenise de uzurpare din moment ce nu li putuse satisface toate pretențiile.

Cu toată slăbiciunea materială a grupării mele, puțină și lipsită de bani, voi putea să mă fac ales și de această dată, cu un singur prieten cari, de fapt, cum s-a dovedit îndată, nu făcea politica mea, ci a lui proprie. Prezintasem o listă comună cu Take Ionescu, care părea că simte și el nevoia unui partid al centrului burghez și național, și lupta împreună a întărit încă sentimentele care ne legau.

În adevăr fostul prim-ministru a fost față de mine de cea mai delicată atenție. Îmi aduc aminte că, o dată la o adunare la Ploiești, unde candida și d. Stelian Popescu, alături de vechiul meu prieten Munteanu-Rîmnic, Universul făcînd tot ce putea pentru un succes care nu s-a cîștigat, am fost așteptat vreo două ceasuri să mă întorc din călătoria în județ. Ales și în București, cu mai multe voturi decît cine avea, ca dînsul, un așa de lung trecut politic, dar ajunsese ignorat de straturile electorale ce se ridicau în regimul, deziluzionant, al votului universal, i-am cedat mandatul, pe care l-a trecut fiului lui Nicolae Filipescu, care a intrat astfel pentru întîia oară în Cameră, începînd peste cîtva timp o acțiune personală asupra căreia voi reveni.

Peste cîteva săptămîni, Take Ionescu părăsea țara pentru a se odihni. A trecut pe la mine pentru a-și lua rămas bun. Era perfect sănătos și-i revenise spiritul glumeț;