Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 3- Spre înseninare.djvu/67

Această pagină nu a fost verificată

regelui Ferdinand. Se adăugea pentru a împiedeca orice normalizare a vieții politice, pe care n-o avem nici pînă acum, desprețul – uneori manifestat brutal de cîte o mentalitate așa de primitivă ca a drului Aurel Dobrescu din Brașov, de trebuia să intervin public, oricare ar fi fost să fie consecințile —, al grupului ardelean față de această lume de dincoace de Carpați, care nu trebuie cunoscută numai în exploatatorii ei și a cării discretă valoare nu se deschide decît înaintea unor ochi în adevăr inteligenți și în care tremură o luminiță de iubire.

În guvernul generalului se afla un om a cărui supremă ambiție era să pară acela în care se concentrează totul, de la care pleacă totul, acela a cărui presupusă energie face să tremure carnea pe oameni și care pentru aceasta punea – și continuă, va continua pînă la sfîrșit, a pune – peste bune tradiții de familie, peste o creștere îngrijită, peste un lung stagiu între oamenii supțiri ai diplomației, peste unele posibilități „refulate” chiar, o urîtă mască de provocare și brutalitate. Pentru aceasta cel care putea face apel numai la mijloacele distinse ale inteligenței, culturii și unui talent pe care o curioasă timiditate, tăgăduită cu înverșunare, l-a împiedecat totdeauna de a se manifesta, a recurs la îndemînările de dibăcie ordinară care sînt semnul oamenilor cu totul inferiori. D. Constantin Argetoianu voia două lucruri: înlăturarea lui Take Ionescu, colegul intrus, față de care întrebuința, sperînd să-l scadă, astfel, cele mai drastice elemente ale unui vocabular cules de la clienții nelipsiți ai trezirilor sale, și împiedecarea unirii elementelor de opoziție.

Necunoscîndu-mă îndeajuns, ministrul de interne credea că ajunge să mi se arăte un „pumn” de care, după ce înfruntasem, în suferințile tinereții mele pumnul, mult mai adevărat, al unei soarte vitrege, de sărăcie și umilință, n-aveam să mă las impresionat – și nu e