de acela care fusese primit cu aplauze ca ministru de interne al dlui Vaida, s-a petrecut acolo o strîngere de rînduri care, menținută, ar fi îngăduit, pe baza proiectului de lege agrară, o mare campanie electorală contra unui guvern ce afișa dictatura, deși în fond, cu tot „eroismul” atragerii în cursă a socialiștilor și a condamnării lor, merit disputat pînă azi între domnii Averescu și Argetoianu, era incapabil de aceasta. I-a scăpat cuiva din gură și ideea de a se da luptei un șef, și vorbitorul, încălzit ca la masă – ce mai mustrări va fi primit sărmanul a doua zi! —, m-a proclamat pur și simplu, nu fără zgomotoase aplauze, șef al unui „partid țerănesc” în care s-ar fi topit și ardelenii și celelalte partide provinciale. Dar pentru asta se întemeiase clubul regnicolar din pasajul”Comedia”, cu dreptul pentru oricine de a se înscrie într-însul, și pentru asta se trudise atîta vreme d. Madgearu cu proboscida osoasă a ambiției sale ca să facă partid popularității vestimentare a dlui Mihalache? …
