Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 3- Spre înseninare.djvu/36

Această pagină nu a fost verificată

bunătate la unul, de superbă inteligență și de nobilă energie la cealaltă, le prețuiam. O dovedisem și prin greaua misiune, îndeplinită apoi, spre marea mea bucurie, cu succes, care mi se dăduse: de a face să revie prințul moștenitor, în garnizoană la Bistrița ardeleană, asupra noii hotărîri, comunicate oficial președintelui Camerei, de a-și părăsi drepturile la succesiune. Mi se arătase dorința de a se ceti în plină Adunare scrisoarea, cum o cerea deputatul extremist Oostaforu, amestecat fără nici un rost în această delicată afacere; era la Palat și colonelul canadian Boyle […] care căpătase o mare influență, pe care n-o puteam privi decît cu o indignată mirare, acolo la Curte, și se credea că președintele Camerei ar putea accepta sfaturi de la omul pe care am refuzat să-l și primesc.”Cînd va fi vorba de Canada, voi întreba pe acest domn; cînd e vorba de mari interese ale României“, am răspuns eu, „nu întreb decît datoria și conștiința mea“.”Atunci mergi d-ta la Bistrița.””Oficial, trebuie să meargă președintele de Consiliu care, el, nu eu, e în serviciul Coroanei, dar ca prieten sînt gata a merge.”

Și am mers. D. Vaida s-a dus, firește, cel dintîi, eu așteptînd la arhive, unde continuam, pentru a întrebuința timpul, vechile și spornicele mele cercetări. După un ceas primul ministru a revenit pentru a-mi spune că moștenitorul „dorește a vorbi cu d. Iorga, pe care-l cunoaște mai demult”. Ce s-a petrecut acolo se va ști la vremea sa sau poate chiar nu se va ști niciodată, dar am ieșit din lunga conversație […] cu asigurarea că se va retrage public părăsirea de drepturi. În adevăr, conform cuvîntului pe care-l aveam, peste trei zile am primit acea frumoasă și nobilă declarație, care a fost subliniată de aclamațiile