convingere, era căpetenia indicată a acestei nemărgenite și necruțătoare ambiții.
Nu e aici locul să repet ce am spus în Supt trei regi despre ceea ce s-a întîmplat în acel moment pentru a aduce surprinderea – întîmpinată de o dușmănie furioasă, gata a întrebuința orice armă, a beneficiarilor puterii din care, ca mîndrie și ca venituri, trăiseră —, care era un guvern de caracter cu totul nou, avînd o misiune de adînci reforme neted caracterizată. Dar cum, în acea carte de istorie, după putință impersonală, nu s-a notat din truda mea și gîndul meu decît ce era absolut necesar pentru înțelegerea evenimentelor, și alte lucruri sînt de spus aici, unde e vorba de evoluția unei cugetări pe care împrejurările o aduseseră și în domeniul politicii active.
M-am găsit deodată în situația pe care proiectul de tratat, întovărășit de o aspră morală, părăsită apoi, pusese o țară plină de o îndreptățită mîndrie în fața unei lumi în mare parte necunoscute. Știam eu bine, dintr-o așa de lungă experiență ce sînt liberalii, toți liberalii, al căror magnific șef, din ce în ce mai pierdut în admirația propriului său geniu, n-a binevoit să apară un singur moment în acest vulg parlamentar pe care-l dăduse ingratitudinea nației, și nu voi fi cruțat de cele mai ascuțite și uneori, lucru de mirare la oameni altfel supțiri în viața lor particulară, de cele mai brutale atacuri. Ca o tabără gata de război, știind de unde va veni, orice ar fi să fie, o victorie nelipsită, stăteau cei o sută de deputați, în partea dreaptă a sălii Ateneului unde, palatul propriu nefiind încă reparat, își ținea ședințele Adunarea Deputaților: nu s-ar fi crezut ce bătăios liberal de cea mai pură speță era, alături de d. Duca, nervos ca totdeauna, fostul junimist, de cea mai profundă convingere, Pangrati! Pe lîngă acest clan, de o perfectă disciplină, care se arunca întreg, ca un singur om, asupra adversarului, folosind tot învățămîntul
