că, fără a se putea înlătura intrigile, necontenit în acțiune, spiritul rău nu va ajunge, măcar supt raportul național, să domine o societate întemeiată cu scopuri de un neted iredentism și de oameni cari erau absolut drepți față de aspirațiile neamului lor.
Curățirea, care ar fi servit atîta la pregătirea morală a unei generații ce se anunța foarte tulbure, fusese împiedecată și de uimitoarea toleranță față de vinovați, de tendința nenorocită de a face să treacă înaintea oricărui criteriu superior înrudirea, prietenia, relațiile de afaceri obișnuite, ceea ce a adus foarte răpede indiferența etică de care suferim așa de mult și astăzi. Numai furtunosul polemist Pamfil Șeicaru, care va deveni în curînd unul dintre cei mai mari ziariști ai noștri, a stat cu sabia în mînă înaintea fostului polițai german. În jurul lui Constantin Stere, care se va ascunde un moment într-un sanatoriu elvețian ca să se întoarcă sfidător, cu o rară îndrăzneală, pretinzînd să întemeieze cu programul insomniilor sale noua democrație românească și s-o conducă, deși se tîrîse la picioarele atotputernicului Marghiloman, se forma un cerc politic de admiratori […].
