bine scrise despre aspectele Veneției, o istorie a tiparului venețian și, în colecția de Temple primers a editorului Dent, cel mai bun rezumat de istorie a republicii. Bănuiam că nu cunoaște aceiastă recenzie – și sîntem cu toții așa de sensibili la dînsele, deși știm mai bine decît orice critic ce este în cartea noastră… – și așa și era. Am căpătat de la arhivistul amic – o prietenie strînsă mă lega de Riccardo Predelli, mort așa de blind la masa lui de lucru, pe care-l ajutasem la identificarea numelor de localități orientale în colecția Commemorialelor și aveam atîta simpatie pentru della Santa, prea iute răpit stimei generale – informații asupra materiei care-l preocupa momentan pe voinicul englez, și i-am putut strecura un inedit privitor la un alhimist rătăcit prin Bavaria, în cea mai strînsă legătură cu aceste preocupații. Și din vorbă în vorbă iată-l că se duce acasă și apare înainte de ceasul trei înaintea locuinții mele din Caile del Ridotto, aducînd acelea din scrierile lui despre care-i spusesem că m-ar interesa foarte mult, dar nu le am. Mai pe urmă am fost și în frumoasa lui reședință din Cà Torresella alle Zattere, un palazzino plin de rari lucruri istorice, și am fost primiți în halat și în papuci, oferindu-ni-se un excelent ceai, dar aproape fără a vorbi nimic; peste cîțiva ani, cînd și el a plecat din lume, m-am gîndit să cumpăr pe sama Institutului Sud-Est european casa, pentru oaspeți români, dar se făcuseră reparații scumpe, și a trebuit să renunț.
L-am întrebat pe Brown dacă în colecția lui Dent, pe care n-am avut niciodată marea onoare de a-l cunoaște, deși l-am căutat la Londra – așa o fi editorul englez! – s-ar putea tipări o istorie bizantină, pe care, bineînțeles, aș scrie-o franțuzește, cele dintîi încercări de a scrie direct în englezește trebuind să fie de acum cîțiva ani numai – și au ieșit foarte prost. Răspunsul a fost favorabil, și m-am pus la lucru, căutînd să prind în cît mai puține
