Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 2- Luptă.djvu/211

Această pagină nu a fost verificată

spirit, tradițional în politica noastră, cu Filipescu. Și el, care mă îndemna să provoc manifestații studențești contra nu știu cărui proiect de alianță cu Turcia, pe care l-ar fi adus la Sinaia Moștenitorul otoman – și nu-și dădea samă cît de mult mă jignea o asemenea însărcinare de vătaf al tulburărilor de stradă —, mă poftise, după căderea mea la Iași supt cumplitul ministeriat la Interne al delicatului senior Marghiloman, cel mai corect dintre despoți, să candidez la balotaj, eu și nu asociatul meu Cuza, pe care nu-l apreciază Carp, guvernul retrăgînd atunci, în favoarea mea, ca să nu iasă cel cu mai multe voturi, Mîrzescu, candidatura, fără șanse, a generalului Scheletti, iar, altă dată, cînd mă plîngeam lui că poliția de la Dorohoi a devastat tipografia unde-și lucra manifestul candidatul nostru, d. Nicolae Buțureanu, mi-a propus să retrag pe acesta pentru ca agenții electorali ai cîrmuirii să mă aleagă pe mine. Aveam, astfel, din ambele părți, măsura exactă a rolului ce mi se putea rezerva.

El corespundea, de altfel, și aprecierii generale de care mă bucuram. Într-un rînd, Vintilă Brătianu, consacrîndu-mă ca editor de documente, mă înștiința că m-aș putea „lovi de pragul de sus”, iar Filipescu căruia îi spuneam glumind că „din nenorocire-mi lipsește orice talent”, aproba cu tristeță și o duioasă compătimire această recunoaștere. N-am reușit să conving pe nici unul din corifeii vechi și noi ai politicii românești nici de cît de puțin doresc, nici de cît de mult pot. Nu știu a cui a fost paguba; a mea desigur că nu, ca unul care nici pe ait fel de căi n-aveam ambiția de a parveni pe care alții o serveau prin apariții cu meșteșug drapate, prin aplauze pregătite dinainte, printr-o întreagă acțiune de presă menită a-i scoate la iveală. Simțeam îndestul tot ce mă desparte de acești oameni, de sufletul, de metodele și de țintele lor ca să nu doresc a sta lîngă dînșii într-o activitate în care