de la prieteni sau de la dușmani. Mai tîrziu, el îmi va vorbi despre marele său plan al unor reforme agrare care-i fuseseră sugerate de ce văzuse în Bulgaria, cu democrația ei agrară, așa de ispititoare în aparență, dar care-i pregătea mari încurcături și grele primejdii. Voia exproprierea, generală și nemijlocită și, pe lîngă dînsa, un vot universal pe care credea că ar putea să-l întrebuințeze pentru o dictatură de partid, nedîndu-și sama cît de mult țeranul consideră că i se cuvinte tot ce i-ar da reprezintanții unui stat pe care nu-l înțelege și nu-l iubește. Ceea ce e adînc conservator și organic în sufletul meu, în ciuda metodelor revoluționare care de atîtea ori mi s-au impus, m-a făcut să-i observ că merge pe o cale periculoasă. Gospodăria seculară, legînd inextricabil pe proprietar de țeran, nu se poate desface dintr-o dată, și un om de stat prevăzător trebuie deci să procedeze în etape, țiind o bucată de vreme laolaltă pe cei doi factori ai producției agricole. destul pentru a nu se risipi o întreagă înzestrare cu vite, unelte și clădiri iar, în ce privește lărgirea dreptului de vot, ea să se facă pe categorii sociale, dînd fiecăruia numărul de sufragii care corespunde cu aportul său în viața națională, o revizuire din cînd în cînd permițînd rectificarea proporției. N-am găsit nici o înțelegere la acela care-și formase acuma, inginerește, planul din care nimic nu mai putea să fie schimbat. Îmi făceam iluzii asupra felului cum el ar fi ajuns să considere un amestec al meu activ în viața publică și valoarea însăși a acestui amestec: nu cîntărisem îndestul prețuirea de sine a cuiva care se considera ca avînd acea misiune națională pentru care nu-i trebuia nici o tovărășie. Ce avea de gînd să-mi ofere și ce mi-a și prezintat de altfel, nu fără candoare, a fost un număr de locuri în Cameră și Senat pentru amicii mei – și încă păstrînd secretul asupra înțelegerii!
Și mi-am adus aminte de vechile legături, dominate de același
