Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 2- Luptă.djvu/202

Această pagină nu a fost verificată

mi-a dat ideea unei călătorii la Belgrad pentru a-l remite Suveranului amic. Am scris pentru asta lui Pașici, și credeam că regele Carol ar fi bucuros de un astfel de gest, poate chiar mi-ar alipi pe generalul Christescu, pe care-l cunoscusem ca director al Școlii de război și ale cărui sfaturi fuseseră folositoare sîrbilor în campania lor victorioasă; ba poate că am merge onorabil, pe un vas al marinei noastre, cu darul care nu putea să nu înduioșeze pe regele vecin și prieten. Dar, contra obiceiului, nici un răspuns n-a venit din Sinaia la cererea mea de audiență.

Am întrebat atunci, telegrafic, pe mareșalul Palatului, dacă aceasta înseamnă un refuz, și am fost chemat pentru a doua zi. O primire care, poate, merită să fie descrisă, ca și lucrurile care au urmat.

În fața mea era telegrama chiar pe care o trimesesem lui Pașici. De două-trei ori am fost întrebat dacă eu am trimes-o, ceea ce, după felul de a se manifesta al regelui, însemna o dezaprobare. Dar declarația că renunț la ideea mea nu s-a produs. Apoi s-a vorbit de altele, de pînea mucedă din Bulgaria, și regele n-a vrut s-o creadă, făcînd un gest energic de denegație, apoi de întîlnirea mea cu Lamprecht, de asigurarea acestuia că negoțul german atinge [pe cel] al Angliei, și atunci Suveranul, vădit încîntat, întrebă stăruitor:”A spus Lamprecht aceasta? A spus Lamprecht aceasta?”

Apoi, în fumoar, regele, regina, cu care am vorbit acea singură dată, femeie de o superioară intelectualitate, care întrecea scrierile ei, și de o mare fineță de spirit – mi-a corectat un cuvânt german, de întrebuințare curentă, dar care nu i se părea destul de distins —, m-au adus în cercul lor intim, și din nou Carol I a încercat să fixeze superioritatea sa, acum față de nenorocitul Alexandru Obrenovici, precum, altă dată, vorbind de Știrbei-vodă și de fiul lui lui credincios, Gheorghe, pe cînd”Bibescu fiul a vrut să mă răstoarne”, punea în contrast ce era