Sari la conținut

Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 2- Luptă.djvu/181

Această pagină nu a fost verificată

neagră, legată de fantoma fostului stăpîn, care toată noaptea ar fi încunjurat orașul într-o trăsură cu patru cai negri, măcelarii tăiau vitele; vacile rupeau frunzișul pomilor degenerați, cu trunchiul numai scorburi și crăcile de atîtea ori rupte. Pivnița adîncă, sprijinită pe enorme loadbe de stejar vechi, pentru vinurile de odinioară, mă fermeca prin adînca ei taină. Aflasem într-o zi că se vinde la licitație și, cu banii căpătați pentru editarea unui volum din Hurmuzaki, m-am prezintat, luînd-o cu opt mii de lei. Și de atunci începuse o muncă stăruitoare, dar firește desperant de înceată, cu italieni din Udine, tatăl și fiul, cari beau sîmbăta buna țuică locală și dormeau pînă marți, pentru a face, cum spunea tatăl „dintr-o babă o fată mare”. Mari ferești de stejar înlocuiră deschizăturile înguste din care se putea zări primejdia, țigla roșie se așternu unde putrezise vechea șindilă; numai stegulețele de tinichea de pe vîrf spuneau că la 1853 coperișul fusese făcut sau înnoit. Iar înăuntru fierbea viață harnică și speranță nouă.

După plecarea prințului o telegramă a regelui Carol însuși arăta originea vizitei și, desigur în lumea politicienilor, de cari se servise pînă atunci, exclusiv, suveranul, o asemenea demonstrație a trebuit să pară îngrijitor de curioasă. Și, poate și natura audiențelor de mai tîrziu, ca aceea în care regele-mi vorbea de candidaturile mele și își exprima mirarea pentru cîte una din acelea care mi se opuneau, ori alta, in care, văzînd neliniștea celui primit cu întîrziere, se informa de motiv și, aflînd că am o întrunire la Ploiești, mă bătea părintește pe umăr, adăugind:”Bine, bine, mergeți la Ploiești“. Se poate ca asemenea atitudini să fi fost calculate, căci dinastiile își au egoismul lor, care uneori poate fi feroce, dar ele îmi dădeau o prețioasă sporire a încrederii mele față de lucrul, așa de înalt și de greu, pe care-l voiam.

Prințul a venit apoi și la Universitate, tot cu generalul Petricari.