pomană de Stat, compromițătoare, a fost gata, în iulie 1912 […], am aflat că între ascultători va fi pentru două zile și prințul Carol, trimes de însuși regele, de acela pe care rapoartele austriece îl vor prezintă peste doi ani ca rîzîndu-și de Liga Culturală, condusă de un „bețiv” (confuzie între Petre Grădișteanu și noul președinte, Ionaș) și de un „fleac” ca mine.
Despre fiul moștenitorului auzisem caracterizări entuziaste de la bunul Gheorghe Munteanu-Murgoci. Geologul cu mai vast orizont și cu mai multă aplicare către împărtășirea în cerc mai larg a cunoștinților sale, om de mare merit, foarte bun vorbitor, familiar, scriitor de chemare, irosindu-și viața, legată de o colegă scoțiană, pe care n-o iubea, în tot felul de legături pe alăturea și de petreceri care au ruinat apoi în chipul cel mai jalnic solidul trup de mocan aciuat pe șesul Brăilei, fusese, împreună cu alții, cari nu erau de aceeași talie, profesorul tînărului prinț, care tocmai își trecuse bacalaureatul. […]
