destul de tare ca să poată înfrunta lovitura dată cu atîta entuziasm. Din însemnările mele, culese în izvoarele bizantine, am luat ce trebuia ca să se vadă, într-o expunere cu totul obiectivă, în care nu era nici șovinism, nici intenția de a sprijini o imposibilă întindere pînă în adîncul Peninsulei Balcanice, la care nu se gîndeau decît romantici ca un Vasile Pârvan, care ajunsese atunci elementul diriguitor al”Ligei”, că marile Imperii naționale de dincolo de Dunăre în evul mediu nu sînt decît iluzia unui naționalism înfierbîntat și că ideea Imperiul domina frăsuirea și frămîntarea fără scop și fără continuitate a tuturor intrușilor descălecați la sudul ‚Dunării, că trebuie deci să se renunțe, chiar în folosul unei vieți pașnice de buni vecini, la credința că ideea națională a determinat încă din fundul vremilor întemeierea de state pe acest teritoriu așa de disputat. Astfel s-au alcătuit, în acest an de mari schimbări și de tragice evenimente, Notele unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani […].
