Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 1- Copilărie și tinerețe.djvu/85

Această pagină nu a fost verificată

sau, iarăși,

Linter singur numai ține De vorbele feminine.

Pe masă se întinde teul cu care trag meridiane și paralele. Coastele țerilor se lucrează cu cerneală într-un amănunțit zigzag. Munții se fac migălos, ca niște omizi întortocheate. Coloarea de creion sau cea de pastel zugrăvește deosebit țerile. Numele se scriu în litere de tipar. Supt ferești se aude în marea tăcere a căsuței lătratul depărtat al cînilor pustii. Supt aceeași lumină tremurătoare, pe cînd sluga încotoșmănată suflă în cenușă ca să aprindă primul foc, tremurînd, copilul nedormit trage cizmele de glanț ori lungile cizme de piele cu tureatcă pentru ca prin atîtea noroaie ori prin nămeții de zăpadă să se tîrască la izvorul învățăturii.

Și, o bucată de vreme, nevoile unei familii așa de strîmtorate ne-au impus conlocuirea frumoasei doamne Băjescu pe care – fata lui Uhrinovschi „cel sărac” – o apucasem sănătoasă, stăpînă în casa ei și care acum, părăsită de soț, despărțită de copiii meniți a sluji, tulburată la minte, aiura nopți întregi prevestindu-și moartea, care era s-o prindă mai tîrziu, din fugă, pe cîmpiile înghețate unde o dusese bolnava desperare…

În cetire, în vechea mea carte iubită dacă măcar mi-aș fi găsit mîngîierea… Acea carte pe care o găsisem în biblioteca lui „moșu’ Manole” prin săptămînile adăpostirii mele la dînsul. Volume franceze din rafturile bunicului Aga Costachi Iorga și calendare ca al Ghimpelui, în care G. Dem. Teodorescu își rîdea de Austria învinsă, pe care „o măsea o-nveninează”, și de Carol I”Hop-în-țol”, căruia-i cînta:”Ia-ți lădița și domnița / și treci iute Dîmbovița”, precum și colecția foilor războiului, Războiul Weiss, Războiul Grandea al poetului macedonean, cu chipurile